Al.Florin Țene
Vorba spusă pe dos într-un buchet de cuvinte
E un fel de comparație fără termenul de comparat,
râul țâșnind de sub stâncă inventează moara și minte
foamea zilei în cotlonul hambarului plecat la arat.
Se clătește ziua cu marea înspumată prin gură
Pescărușii mint înălțimea cu proteste dure.
Când corabia întinde speranțe valului ce-n îndură
Cocoașa carenei unde țipă o parte din pădure.
Cuvintele ies din telemobil precum o reptilă
Speriind urechea ascunsă-n gulerul înalt
Când degetele înghețate vibrând mereu a silă
Și gândul spre îndreaptă spre ea c-un salt.
Lipsește ceva din scena aceasta spune un ajectiv
Doamna metaforă îl complectează, comparația,
Toate sunt minciuni spune verbul fără motiv
să ne înflorească în text minciuna și inovația.
