Speranța Ștefănescu, critic și istoric de artă
Michaela Nica Crăciun (1934-2023) a fost și va rămâne în memoria iubitorilor de artă ca una dintre marile artiste, complexe și profunde, cu un stil pictural personal, din care se poate evidenția, dincolo de zona figurativă, o notă aparte ce transfigurează subiectul conferindu-i un tip de poezie a imaginii cuceritoare și originală. Regretăm profund dispariția sa din octombrie 2023, chiar în preajma împlinirii vârstei de 89 de ani.
A fost și va rămâne în conștiința iubitorilor de artă o creatoare preocupată de-a lungul carierei sale de problemele sufletului uman și de sursele care ar putea să hrănească spiritul pentru a-i oferi acel echilibru de care are nevoie.
Preocupările sale ideatice și artistice s-au reflectat în numeroasele sale expoziții naționale și internaționale, precum și în nenumăratele cronici plastice. A realizat lucrări în care natura, ca sursă primordială a legăturii fizice și spirituale a omului, dar și feminitatea, reflectată în zona frumuseții estetice, cu nobile atribute pe care o reliefează maternitatea, au reprezentat tematici recurente în opera sa.
Cu numeroase cronici și opinii ale importanților critici ai vremii și cu o prezență activă inclusiv în București, unde a trăit și a creat, artista Michaela Nica și-a alocat timp și pentru familie, fiind în preajma unui alt artist remarcabil, Eugen Crăciun, cel care o mare parte din viața sa i-a fost soț dar și partener spiritual, cu care a putut împărtăși preocupările sale față de problematicile artei, dar și tainele acestei preocupări comune față de arta plastică și complexitatea acesteia.
Peisaj-litografie (1979)
Având ca suport familia, Michaela Nica Crăciun și-a putut manifesta spiritul său creativ, dedicându-se atăt familiei, cât și carierei artistice, două planuri ale vieții sale pe care a știut să le mențină în echilibru, care i-au potențat capacitatea de a fi obiectivă și rațională în arta sa, imaginativă, dar și poetică.
Solaritatea de care au vorbit și alți critici de-a lungul vremii, acel optimism reflectat printr-o cromatică atractivă și delicată, bucuria sau liniștea interioară pe care și-a creat-o transpar în opera sa, iar această stare de bucurie interioară în fața frumuseții vieții se transmite celor care îi privesc creațiile.
Buchet – tehn. mixtă pe hârtie- (1981)
Remarcabilă printr-o naturalețe personală, care îi conferă un stil recognoscibil, Michaela Nica Crăciun a reușit să expresivizeze, să emoționeze și să convingă indiferent de subiectul sau motivul pictural abordat.
“E greu să vorbești despre tine și totuși, pe lângă lucrurile ce își exprimă gândurile și sentimentele și concluziile la care ajungi la un moment dat asupra problemelor omului, sufletului și gândirii sale, sau asupra artei în general, e necesară poate, într-o expoziție, și o completare la nivel verbal pentru unii vizitatori care doresc comunicare cu semenii. În centrul atenției mele stă acest etern uman și numai această dragoste de oameni mă face să mă bucur în fața realității, să ajung la echilibrul dintre sufletesc și intelect. E bine să fii credincios idealului tău artistic fiindcă sinceritatea contribuie la propria ta descoperire; să fii personal și nu epigon din dorința de a te afirma mai devreme”. Astfel afirma artista intr-un interviu.
Copiii și primăvara -ulei pe pânză- (1978)
Un spirit intelectual dominat de profunzime și o dorință permanentă de analiză, Michaela Nica s-a lăsat purtată de propria inspirație de a seduce vizual privitorul prin crearea unor imagini poetizate, transfigurate plastic, într-un mod natural și sincer, așa cum a simțit, acest aspect important al creației sale dându-i nota de autenticitate.
Balerine – ulei pe pânză- (2008)
A pictat mult, s-a preocupat constant de arta sa, explorând totodată și tărâmul artei textile, unde de asemenea s-a remarcat prin superbele lucrări de tapiserie, artista pendulând între cele două pasiuni (cea pentru pictură și cea pentru tapiserie).
Metamorfoză 2- tapiserie- (1986)
De asemenea are și lucrări de grafică precum și litografii unde își demonstrează calitățile de creatoare complexă, care nu numai că stăpânește, dar face din desen și contur un spectacol vizual.
Așa cum s-a menționat și în numeroasele cronici de specialitate, Michaela Nica este o artistă cu o deschidere spre compoziții stilizate, decorative și care poartă amprenta sugerării unei atmosfere imaginare ce conferă lucrărilor sale o aură de poezie. Este o poezie în imagini pe care artista a reușit să o redea privitorilor, explorând atât tehnici cât și teme extrem de variate.
Artista a înțeles că dincolo de amprenta personală a stilului propriu, dincolo de nota de originalitate și de drumul în care se regăsește un artist se află studiul permanent al istoriei artelor, al sutelor de ore de exercițiu, al nenumăratelor abordări de genuri și tematici.
Zi senină în Tulcea- ulei pe pânză (1978)
De aceea regăsim în opera artistei Michaela Nica un înalt nivel estetic atât în zona graficii sau a naturilor statice, cât și în zona peisajelor expresive sau a redării cu mult rafinament și atenție pentru detaliile sugestive, situate într-un cadru oniric presărat cu simboluri ce pot decoda sensuri, în deja celebrele sale nuduri feminine, care în ultima perioadă au devenit metamorfoze, incluzând și elemente anamorfotice (acele „dealuri-nud” sau ”nuduri-deal”). Sau la vestitele sale lucrări celebrând dansul ori baletul. De altfel artista a avut ca temă baletul la lucrarea sa de diplomă și corolarul s-a încheiat – în ultimii ani de carieră – și cu lucrări evocând balerine, dar într-o manieră stilizată.
Nuduri -ulei pe pânză – (2008)
Albumul său bibliografic redă, prin multitudinea imaginilor precum și a observațiilor și premiilor conferite de-a lungul carierei sale artistice prolifice, trăsături esențiale ale operei sale vaste, dezvăluind complexitatea și măreția artistică a creației sale.
