Campionatul italian de fotbal (”Il Calcio”, cum este cunoscut de fani) a fost întotdeauna unul al surprizelor și al partidelor viu disputate. Vechii pronosportiști își amintesc cum, încă de acum mai multe decenii, existau mereu câte un meci sau două care ”să te scoată din schemă”, fiind aproape imposibil de ghicit 13 rezultate exacte. Între timp, metodele de a paria s-au diversificat și s-au modernizat, însă impredictibilitatea desfășurării partidelor și a rezultatelor finale s-a menținut.
Dominată timp de un deceniu de Juventus, care a câștigat în epoca recentă a fotbalului italian nu mai puțin de 9 titluri consecutiv (apoi, după unele probleme apărute în cadrul clubului torinez și schimbări de antrenor, cu cele două echipe din Milano, Inter și AC Milan, ieșind la rampă și încercând să reînvie ceva din magia trecutului, când cucereau trofee importante, și Napoli, străduindu-se să facă același lucru), prima ligă de fotbal din Italia traversează un sezon pe care l-aș numi ”nebun”. Sunt la fel de greu de dat pronosticuri privind clasamentul final, dar se pot observa câteva lucruri cel puțin surprinzătoare:
– Deși mari favorite la titlu ar părea Napoli, cu Antonio Conte pe bancă, și Inter, care a demonstrat că încă mai este capabilă să joace la nivelul sezonului trecut, pe care l-a câștigat clar (cu aproape 20 de puncte în fața celei de-a doua clasate, AC Milan!), este demnă de remarcat evoluția a două echipe-revelație, Atalanta și Fiorentina, care au linii de clasament excelente și par a se fi hotărât să se ia la trântă cu ”granzii”. Atalanta ocupă în prezent locul întâi, cu 2 puncte peste Napoli, iar Fiorentina (care a pierdut surprinzător luni seara pe teren propriu, cu Udinese), se află momentan doar pe poziția a cincea, însă are un meci mai puțin disputat, un adevărat test ”al adevărului” pentru formația viola, întâlnirea cu Inter. (Este adevărat, echipa din Bergamo a mai cochetat și în sezoanele precedente cu ”aerul tare al înălțimilor” din Serie A, dar a avut finaluri de sezon mai puțin reușite).
– Singura echipă neînvinsă, Juventus, ocupa înaintea etapei cu numărul 17 abia poziția a șasea, cu 28 de puncte, la 10 lungimi în spatele liderului Napoli! După victoria meritată, dar pe undeva chinuită cu ”lanterna roșie” (2-1 la Monza, într-un meci în care nu au strălucit), juventinii ajung la 31 de puncte, cu 9 mai puține decât noul lider, Atalanta. Este adevărat, torinezii au înregistrat foarte multe rezultate de egalitate, având linia de clasament 7-10-0.
– Bologna continuă să surprindă în mod plăcut, în timp ce AS Roma încearcă să evite colapsul, sub bagheta recent numitului antrenor Claudio Ranieri (un nume de legendă al fotbalului italian).
– Lupta pentru evitarea retrogradării este acerbă și cu deznodământ la fel de impredictibil ca și bătălia pentru titlu. De la locul 13 până la poziția a 20-a, ultima, sunt vizate 8 echipe (în ordine, Genoa, Lecce, Como, Parma, Verona, Cagliari, Venezia și Monza) având o diferență, în acest ipotetic tablou al amenințării cu retrogradarea, de doar 6 puncte între prima clasată și ultima.
Ca o curiozitate: duminică a avut loc un ”derby al codașelor”, între Venezia și Cagliari, pe terenul primeia. Deși gazdele păreau a porni cu șansa a doua – sarzii având teoretic un lot superior valoric -, elevii lui Di Francesco au reușit să se impună cu scorul de 2-1 și să facă un pas important în tentativa de a evada din subsolul clasamentului. Un aport decisiv la această reușită l-au avut croatul Marin Sverko, autor al unui gol ”de poveste” (a pierdut pe drum aproape jumătate din echipa adversă, după care a înscris din cădere, profitând de faptul că apărătorii sarzi s-au ferit să-l faulteze pentru a nu provoca penalty) și sârbul Filip Stanković (fiul celebrului jucător Dejan Stanković), care a apărat senzațional pe final de meci, având intervenții aproape ”imposibile” în situații de unu la unu cu atacanții adverși și respingând tot ce se putea respinge.
(De notat că și în etapa precedentă jucătorii Veneziei au făcut un meci foarte bun, fiind aproape de o victorie istorică pe Allianz Stadium, în fața lui Juve. Atunci, ”insularii” au condus cu 2-1 pânâ în prelungirile partidei, când eternul Vlahović a transformat un penalty dictat după o fază în care atât lovirea mingii cu mâna, cât și intenția de a juca mingea cu mâna nu mi s-au părut, din fața televizorului, atât de clare. Ce-i drept, gazdele și-au văzut de joc și nu au protestat).
Cu partide de un bun nivel tehnic și spectacular, cu jucători și antrenori valoroși, cu rezultate tot mai greu de anticipat și cu ierarhii în clasament care se schimbă de la o etapă la alta, Serie A rămâne un campionat foarte atractiv și care merită urmărit cu atenție până la finalul sezonului.
