Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a declarat marţi că a stabilit două obiective foarte simple şi foarte clare, ca România din importator net de energie să se transforme în exportator de energie şi în acelaşi timp preţul de energie să fie sub media UE.
Ministrul a mai spus că a creat un mecanism de evaluare-monitorizare săptămânală la nivelul ministerului, prin care responsabili clari din partea Ministerului, secretari de stat, directori, care răspund în mod direct în faţa Ministrului pe fiecare dintre aceste proiecte, cu raport de progres săptămânal, pentru a se asigura că aceste proiecte se vor întâmpla până la finalul anului viitor, cel târziu.
„Subiectul energiei electrice reprezintă un obiectiv de foarte mare interes, cred foarte mult că în acest scurt mandat de două luni, de când am început discuţiile cu toţi actorii implicaţi în căutarea soluţiilor pentru ca românii să nu mai plătească aproape cea mai scumpă energie electrică din Europa, am făcut progrese serioase, deja suntem la stadiul în care avem agreate cinci măsuri, care au fost agreate şi în cadrul coaliţiei de guvernare şi care au fost transmise către Guvernul României, pentru a fi adoptate în cadrul unui memorandum, măsuri care vor veni complementar cu măsuri de rezolvare a problemei de fond şi anume creşterea capacităţilor de producţie”, a spus ministrul Energiei, într-o conferinţă de presă, potrivit news.ro.
În România, prețul energiei este unul dintre cele mai mari din UE
Bogdan Ivan a precizat că „cel mai important lucru reprezintă modul în care noi, ca şi ţară, am ajuns în acest punct, în care să plătim unele dintre cele mai mari preţuri la energie electrică din întreaga Uniune Europeană”.
„Am stabilit două obiective foarte simple şi foarte clare, ca România din importator net de energie să se transforme în exportator de energie şi o să vă arăt în cât timp putem să facem asta, într-o coordonare foarte clară a statului român şi în acelaşi timp preţul de energie să fie sub media Uniunii Europene”, a arătat ministrul.
El a menţionat că, din punct de vedere strategic şi tactic, România începând cu anul 2015 a avut o evoluţie foarte serioasă a preţului de energie electrică.
„Dacă acum 10 ani, România era net exportator de energie electrică. Cu excepţia anului 2024, când am avut un an din punct de vedere al precipitaţiilor foarte bun şi am avut o creştere a producţiei energie electrice pe hidro, suntem net importatori. Principala problemă pe care o avem astăzi este faptul că România, în perioada în care produce mai multă energie, şi anume în intervalul 10-17, ajunge să vândă energia la un preţ foarte mic, uneori chiar la un preţ negativ şi ajunge să importe aproximativ 20% din consumul total al energiei din România în perioada de consum de vârf şi anume în intervalul 18-23”, a explicat ministrul.
În ultimii 10 ani, România a pierdut aproximativ 56% din capacităţile de producţie a energiei electrice în bandă
Potrivit lui Ivan, atunci avem o discrepanţă foarte mare între preţul din timpul zile şi preţul la care importăm, lucru care ne duce automat la o creştere a preţului.
„Cum am ajuns aici? În ultimii 10 an,i România şi-a scos din producţie aproximativ 7.000 de megawatt capacităţi de producţie a energiei electrice în bandă, bazate pe cărbune şi pe gaz. Au fost înlocuiţi doar cu aproximativ 1.200 de megawatt capacitate de producţie a energiei electrice, bazată pe gaze. În ultimii 10 ani, aproximativ 56% din capacităţile noastre de producţie a energiei electrice în bandă au fost eliminate”, a menţionat Ivan.
Ministrul a mai declarat că „România, prin negocierea PNR-ului, şi-a asumat poate cele mai curajoase ţinte de protecţie a mediului şi de decarbonizare şi anume să elimine până la finalul anului 2025 atât minele pe cărbune cât şi centralele pe cărbune de la complexul energetic Oltenia şi din Valea Jiului, lucru care, dacă stăm să comparăm cu Polonia sau cu Germania, care şi-au asumat aceste ţinte pentru anul 2039, respectiv 2049, a fost extrem de curajos şi care a venit cu proiecte care să înlocuiască aceste capacităţi de producţie”.
El a mai spus că aceste proiecte, din nefericire, constatăm că au întârzieri chiar şi de 2, 3, 4 sau 5 ani de zile.
