În perioada 4 – 9 octombrie 2021, Departamentul pentru Relații Interetnice (DRI) al Guvernului României a desfășurat Programul „Diversitate și patrimoniu cultural prin prisma mass-media. Schimb de experiență și bune practici cu parteneri de proiecte din regiunea Dunării. Turismul cultural – o șansă pentru dezvoltare locală”, organizând o vizită de documentare pentru jurnaliști în Județele Suceava și Botoșani.
Etnia evreiască este una dintre cele mai vechi minorităţi apărute în zona Bucovinei. Personajul doctorului Şmil se la curtea lui Ştefan cel Mare, din piesa de teatru “Apus de soare” de Barbu Ştefănescu Delavrancea, are o bază reală. Primii evrei apar în zona Cetăţii Suceava în sec. al XV-lea. Prezența lor este atestată documentar încă din anul 1473. De asemenea, un dregător pe nume Abraham este menţionat într-un document din 1630. Şi mărturie a vechimii evreilor în fosta capitală a Moldovei o constituie pietrele de mormânt din cimitirul evreiesc de la poalele Dealului Tătăraşi, una dintre acestea datând de la 1700.
Dl. Prof. Sorin Golda, Preşedintele Federaţiei Evreieşti din Suceava, ne-a povestit că istoria de pribegie a evreilor în lume a început în anul anul 70 e.n. Atunci, romanii au dărâmat Templul din Ierusalim şi au alungat poporul evreu din leagănul strămoşesc. Exilul a pornit pe două căi, desprinzându-se două ramuri: Ramura sefardă, sudică, care a luat calea Mediteranei, ajungând prin Nordul Africii, Italia, Spania, Anglia, sudul Germaniei, şi Ramura askenază care, pe calea balcanică, s-a îndreptat spre Rusia şi nordul Europei. În Bucovina de Nord şi de Sud au trăit askenazii.
Primele comunităţi mozaice se formează în Moldova în sec. al XVIII-lea, închegate în jurul sinagogilor care încep sa se ridice în acea perioadă.
În 1775, anul ocupării Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în orașul Suceava locuiau 50 de familii evreieşti, cu 203 membri. În interval de doar un secol, comunitatea a crescut la peste 35% din populaţie, la sfârşitul sec. al XIX-lea ajungând majoritară în Comunele Burdujeni şi Iţcani, astăzi cartiere sucevene.
Evreii au avut un rol important în dezvoltarea comerțului şi industriei din zona Bucovinei. Ei au deschis primele fabrici, erau negustori, cârciumari, arendaşi, notari, meseriaşi de tot felul. Mai există străzi cu case tipic evreieşti, construite în stil vagon: cu magazinul sau atelierul la faţadă – frizerie, cizmărie, croitorie -, iar în spate cu camerele de locuit ale familiei şi o curte comună.
În perioada interbelică, populația evreiască a fost mai bine primită în Bucovina de Sud, la Suceava, decat la Cernăuți. Evreii vorbeau româneşte, au avut contacte de afaceri cu Regatul României, studiau și profesau meserii cum ar fi cele de avocați sau de medici, erau implicaţi în politică, au avut primari etnici.
Astăzi, în centrul orașului Suceava se află Sinagoga GAH, lăcaș de cult ce datează din anul 1870.
O sinagogă este un centru religios, dar şi administrativ şi cultural. Pe lângă ea există centre culturale şi sociale, spaţii de întrunire, de judecată şi, neaparat, o şcoală. Sinagogile au devenit centrele vieţii religioase ale evreilor după distrugerea celui de-al doilea Templu din Ierusalim în anul 70. Cuvântul sinagogă înseamnă casa adunării, fiind destinată celebrării cultului mozaic, pănă la reconstruirea Templului. Sanctuarul sinagogii este constituit de aron hakodeș, locul în care se află sulurile cu textele sfinte.
Sinagoga GAH a făcut parte din zona exclusiv religioasă şi a fost construită în 1870 de către societatea de ajutor mutual şi de binefacere „Gmilut Hasadim” (abreviată GAH) din Suceava, care oferea sprijin financiar pentru săracii şi nevoiaşii din întreaga regiune a Bucovinei. Nu este cea mai veche din oras, dar e singura ramasă în picioare, în cea mai veche clădire din Municipiul Suceava.
Într-o zonă apropiată au existat 11 sinagogi. Esplanada de astăzi din centrul oraşului Suceava se numea Strada Sinagogilor.
Sinagoga GAH este una dintre puţinele clădiri de acest gen în care se păstrează foarte bine picturile originale, unice, cu o tematică ce nu se mai poate întâlni aproape nicăieri în Europa. Registrele de pictură ale tavanului reproduc cele 12 triburi ale lui Abraham, părintele popoarelor, şi Zodiacul. În pictura religioasă mozaică, Dumnezeu nu are chip. Simbolistica lui Dumnezeu o reprezintă Cerul. De aceea registrele şi tavanul albastru al Sinagogii GAH simbolizează infinitatea Cosmosului, puterea şi întelepciunea lui Dumnezeu.
Pe 9 octombrie 1941, din zona Bucovinei s-a început deportarea evreilor, această dată fiind desemnată ca Ziua Holocaustului românesc, ocazie cu care, în fiecare an, au loc evenimente comemorative. Pentru marcarea acestui moment de tristă amintire, în fiecare gară a Bucovinei de Sud există câte o placă pe care a fost trecut numărul evreilor deportaţi, plecaţi din acea gară.
Dl Sorin Golda face parte dintr-o familie care a numărat deportaţi, dintre care mulţi nu s-au mai întors. Consideră ca e o perioadă despre care trebuie să se ştie. Mai trăiesc supravietuiţori ai acelor evenimente, dintre care unii povestesc experientele prin care au trecut, iar alţii se feresc să îşi aducă aminte.
Doamna doctor Sylvia Hoişie, supranumită şi „mama Polidin” (pentru că a lucrat în echipa de cercetători care a dezvoltat în anii ’60 acest vaccin romanesc – minune, de care am avea atâta nevoie astăzi!!) s-a numărat printre deportaţii din Câmpulung Moldovenesc. Dar odată întoarsă din deportare, nu a vrut nici măcar să mai treacă prin oraşul său natal. S-a stabilit la Iaşi, unde trăieşte şi în prezent. Nu s-a mai întors în Câmpulung, pentru că nu a înteles atitudinea pe care au avut-o, în momentul deportării, vecinii şi colegii ei de şcoală – persoane cu care până atunci fusese prietenă.
După 1945 au revenit cam jumătate din cei 6.000 de deportaţi, dintre care mulţi au plecat spre Israel sau America de Sud. Se mai întorc în vizită, cu nostalgie, şi ajută la întreţinerea comunităţii rămase şi a cimitirului. Dar se poate spune că, de prin 1950-60, evreii din această zonă au dispărut. În Suceava ar mai fi în prezent cca 60 de etnici, din care doar 30 de religie mozaică, o comunitate cu o medie de vârstă ridicată, de peste 70 ani.
Dl Sorin Golda a mai vorbit despre remarcabila putere a acestui popor de a rezista în istorie, observând că au existat popoare mari şi puternice care au dispărut. Evreii, în schimb, un popor redus numeric, de doar 19-20 milioane, persecutat şi răspândit pretutindeni pe glob, nu doar că a supravieţuit, dar a putut da atâtea personalităţi. De remarcat că 36% dintre laureaţii Premiului Nobel sunt evrei. E poate şi din cauza importanţei care se acordă educatiei, în familia şi în societatea evreiască. Între evrei nu există analfabeţi. Obligatoriu copiii – baieţii – învăţau să citească după cărţile sfinte încă de mici, de la 4-5 ani, mai întâi în familie, apoi în scolile rabinice.
Pentru ca serviciul religios mozaic să se poata oficia, trebuiau să fie prezenţi minimum zece bărbaţi. Dar Rabinii celebri şi întelepţi au prevăzut că vor veni vremuri în care nu se vor mai putea aduna atâţia credincioşi, şi au căutat soluţii pentru ca slujba să aibă totuşi loc. Au considerat atunci că rugăciunea poate fi efectuată lângă copaci, deoarece, prin voinţa lui Dumnezeu, un copac poate suplini spiritul uman; sau ţinând sinagoga deschisă, ca în ea să patrundă spiritul sfânt; sau că, în lipsă de bărbaţi, s-ar putea completa numărul cu femei, deşi într-o sinagogă locul femeilor este la etaj, şi nu în spaţiul dedicate cultului, de la parter. Dar vremurile cer să te adaptezi. Este unul dintre secretele persistenţei şi succesului evreiesc.
