După eșecul cererii de finanțare de către AFCN a proiectului de album al satului Peteritea ca imagine a unei civilizații sătești care dispare sub ochii noștri, l-am întâlnit, la expoziția mea de la Galeria Simeza în martie 2021, pe domnul Iulian Svasta, a cărui fundație are ca domeniu de activitate școala, și ca deviză ”Alături de tine pe drumul spre școală”. Am discutat să colaborăm pentru a un proiect cu școala din Comuna Vima Mică, unde am fost elev cândva, proiect numit ”Drumul meu spre școală” – partea finală a proiectului fiind reprezentată de tipărirea acestui album. Care de fapt cuprinde o parte însemnată din proiectul albumului pentru care nu obținusem finanțare… Fundația SVASTA urma să finanțeze toate activitățile cuprinse în proiect, inclusiv tipărirea albumului, cu un ajutor modest din partea primăriei comunei, iar eu urma să mă ocup de editarea albumului începând de la conceptul artistic, găsirea și comunicarea cu persoanele care participă la proiect, editarea paginilor fiecărui participant, DTP al întregului album, orice corecturi necesare, până în stadiul de ”Bun de tipar” și trimiterea PDF-urilor la tipografie, pentru tipărire.
Conceperea cu detalii concrete a albumului a început în luna aprilie 2021, iar tipărirea a început la sfârșitul lunii mai 2022. Și încă nu s-a finalizat pentru întregul tiraj de 700 exemplare, din cauza crizei de hârtie și altor probleme apărute. Prima tranșă de exemplare primite, cam jumătate din tiraj, s-a epuizat deja. Dificilă și îndelungată a fost şi comunicarea cu persoanele care au acceptat să participe la proiect, bineînțeles că nu am reușit a respecta termenele stabilite iniţial.
Practic, perioada descrisă în album este de un secol. De la 1928, când a început școala cel mai vechi elev care şi-a scris povestea, până anul trecut, iar ca material documentar, am găsit cataloage și registre vechi de la 1920 (învățător Gavriil Nichita, director, preotul Atanasie Cândea), imediat după Marea Unire și înființarea școlilor românești în această zonă.
Pentru mine, albumul are în primul rând importanță din punct de vedere sentimental. Îmi place ”să mă reîntorc cu gândul în trecut”. Spre exemplu, am găsit cataloagele de școală ale părinților mei. Și al meu, din clasa I. Apoi, albumul reprezintă o realizare profesională în sine, ca și grafician, iar pe de altă parte, pot să-l consider ca o parte însemnată a albumului mai cuprinzător pe care doream să-l fac, deci un început. Pentru cei din comunitățile de acolo, pe lângă latura sentimentală și plăcerea de a-și reaminti perioada copilăriei și școlii, sper să existe și niște urmări în domeniul economic, sau măcar turistic, căci zona este total lipsită de factori economici cât de cât importanți și comunitățile sătești pe cale de disoluție și dispariție fizică, tinerii plecând, aproape în totalitate, la orașe sau în alte țări. Chiar dacă s-ar reîntoarce, după vârsta pensionării, urmașii lor nu mai au legatură direct cu satul…
Mai află lumea și autoritățile competente de existența acestor locuri frumoase și satelor în care încă mai trăiesc oameni harnici. Poate vor avea vreo idee de investiție, ceva care să schimbe în bine…
Cred că acest album sprijină școala, ideea că școala, învățarea și educația la modul general sunt bune și necesare în viață. Nu este, din acest punct de vedere, un impediment că aceste povești sunt dintr-o arie geografică destul de restrânsă, căci școala, drumul spre școală, la modul propriu sau la figurat, dificultățile, sacrificiile ori succesele și satisfacţiile sunt asemănătoare pentru toți elevii. Firește că viața și școala s-au schimbat foarte mult într-un secol, iar schimbările sunt tot mai rapide…
Personal, sunt fost elev și fost profesor. Exceptând prostiile și micile aventuri obișnuite, destul de conștiincios, cred, în ambele posturi. Nu am, cel puțin deocamdată, intenția de a mă reîntoarce la catedră, căci am proiecte artistice care mi se par mai importante. În mod normal, am acces la școli obişnuite, de cartier, ori de mahala, iar atâta vreme cât nu are importanță dacă în clasă se află un PROFESOR, ori un om numit profesor, ori cineva pus să mențină liniștea și o minimă ordine, nu-mi văd locul și rostul acolo. Cred că a fi dascăl, în adevăratul sens al cuvântului, la orice nivel, este o problemă de vocație, de capacitate de a dărui și de a te sacrifica. Nu o consider o meserie, pe care să o faci doar pentru leafă. M-am întâlnit cu un fost coleg de facultate, om cu simțul umorului… Zice, ”Ce faci, tot cadavru didactic, ca și mine?” Și ”Merg la școală cu mașina, căci pe jos e nesigur…”. (Școala respectivă fiind în cartierul Ferentari…)
Ca și calități, în ceea ce privește poveștile de viață și de școală, aș sublinia că sunt, după părerea mea, într-o mare măsură frumoase, interesante, sincere și autentice. Cele mai multe aprecieri sigur că sunt din Maramureș, dar şi unele persoane din București sau alte zone ale țării, care au început cel puțin să citească din album, au considerat că este interesant, ca lectură și demers editorial. Au apărut deja câteva recenzii ori comentarii pozitive. Una dintre primele prezentări a fost la Peteritea, cu ocazia importantului eveniment al sfinţirii bisericii noi. PS Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a spus atunci câteva fraze laudative referitor la acest album, recomandându-l ca o realizare pozitivă. Chiar exemplu demn de urmat. Am încercat să găsesc și să includ în album cât mai multe fotografii, dacă se poate expresive și sugestive, ori ilustrative. Regret că nu am reușit să conving să-și scrie povestea drumului spre școală și prin școală, pe unele persoane considerate emblematice, ori foarte buni povestitori… În sens grafic, albumul pare interesant. Este însă destul de înghesuit, editat cu o economie de spaţiu maximă. Proiectul avea alocat un buget necesar pentru tipărirea unui album de 150 de pagini A4. Cu toată strădania de a reduce dimensiunile prin orice mijloace, a ieșit aproape de două ori mai voluminos. Deci mai scump ca preț de tipărire. Lipsa de spațiu gol este evidentă, iar unele imagini sunt mult prea mici față de cât ar fi fost necesar, pentru aspectul grafic, pentru importanța lor sau pentru a citi detaliile… Cam asta am reușit, mergând pe ideea că mai bine în acest fel, decât defel…
