Iarăşi am prilejul de a-mi exprima admiraţia faţă de o distinsă moldoveancă şi o celebră artistă în virtutea faptului că m-am născut şi am trăit anii copilăriei şi adolescenţei în această splendidă provincie a ţării. Mă refer la Miriam Răducanu care a văzut lumina zilei la 17 octombrie 1924, la Piatra Neamţ. Numele său devenise cunoscut pe multe meridiane ale Terrei. Îmi amintesc, de pildă, că despre dânsa mi-a vorbit cu multă admiraţie directorul artistic şi tânăra prim-solistă a “Baletului de Stat din Georgia”, soţia ministrului de externe al acestei ţări caucaziene, Nina Ananiashvili, când eram Ambasador al României la Tbilisi; aprecieri similare – care m-au încântat în mod firesc – am primit de la mulţi colegi de breaslă din Franţa, Italia, Germania, Republica Cehă, Israel, Grecia, Portugalia în perioada îndelungatei mele activităţi diplomatice.
Coregrafa, dansatoarea şi profesoara de dans Miriam Răducanu a revoluţionat dansul modern din România prin modul în care a folosit sincretismul dintre arte în “arta paşilor”. Pentru o anumită perioadă dânsa a fost un mentor al cunoscutului coregraf Gigi Căciuleanu alături de care a iniţiat, la sfârşitul anilor ’60, o serie de manifestări artistice intitulate Nocturne pe scena Teatrului “Ţăndărică” din Bucureşti. Maestrei noastre îi aparţine următoarea confesiune: “Nocturnele – dacă ar fi să le caracterizez prin cuvintele preotului Nicolae Steinhardt – au fost o oază pentru noi.”. Într-un interviu intitulat Miriam Răducanu: Cronica unui dans de cameră/2019, renumita coregrafă arăta: “Nocturnele au fost, de la bun început, concepute ca o întâlnire a diverselor arte, cu un scop precis – cel artistic. Ideea a apărut foarte simplu. Eu <înotam> în muzică, poezie sau pictură. A fost o nevoie personală. Nu a fost numai dans, dans, dans, nu! Interferenţa artelor a constituit ideea principală. Practica mea nu se înscria nici în dansul clasic, nici în dansul folcloric. Aveam un vocabular de mişcare extrem de variat care trebuia întotdeauna să exprime sensul. Toţi cei care făceam parte din Nocturne, chiar şi muzicieni, ştiam că realizăm ceva care trebuie să corespundă unor sensuri prin tot ceea ce aveam la îndemână: instrument, text, mişcare.”.
Timp de patru decenii, Miriam Răducanu a predat la Liceul de Coregrafie “Floria Capsali” din Capitală. După evenimentele din decembrie 1989, dânsa a fost profesoară de dans timp de patru ani la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică “Ion Luca Caragiale” din Bucureşti. A avut experienţe foarte interesante în ceea ce priveşte importanţa mişcării naturale şi fireşti a actorilor, colaborând intens cu mari regizori români şi aducând un suflu nou în interpretarea scenică prin mişcare şi expresivitate corporală; a devenit o personalitate recunoscută şi respectată pentru viziunea sa profundă şi pentru creativitatea neconvenţională.
Într-un alt interviu realizat în anul 2019, dânsa declara: “Mişcarea, în general, cu cât este mai performantă şi şocantă, poate aduce aplauze, fără discuţii, dar eu, care am lucrat foarte mult în teatru lângă mari regizori – am avut norocul să stau mult lângă Liviu Ciulei, Cătălina Buzoianu – niciodată nu am făcut coregrafie în teatru, am făcut mişcare pentru actor, care este ceva special.”. De asemenea, Miriam Răducanu a conlucrat strâns cu renumiţi actori de la Teatrul “Lucia Sturza Bulandra” din Bucureşti unde a creat un spectacol foarte apreciat atât de public, cât şi de critici şi de teatrologi, intitulat O lume pe scenă.
Împlinirea venerabilei vârste de 100 de ani, la 17 octombrie 2024 a constituit un prilej de intensă emoţie şi profundă recunoştinţă faţă de tot ceea ce a reuşit să facă, de-a lungul vieţii sale, strălucita şi inegalabila Miriam Răducanu. Auspiciile sub care s-au desfăşurat o multitudine de evenimente aniversare au fost: Institutul Cultural Român; Uniunea Teatrală din România; Teatrul “Bulandra” şi Teatrul “Ţăndărică” din Bucureşti; Accademia di Romania din Roma; Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia; Centrul Naţional al Dansului din Bucureşti.
Menţionez câteva dintre numeroasele evenimente organizate atunci: masa rotundă Miriam Răducanu. A distruge pentru a recrea cu participarea actriţei Mariana Mihuţ şi a coregrafului Gigi Căciuleanu; prezentarea, de către actorul Lari Georgescu, a unor fragmente din spectacolul Poezia visului conceput de Miriam Răducanu şi bazat pe versuri de Emil Botta; vernisajul expoziţiei intitulate O expoziţie-arhivă cu senZ (reunind numeroase documente fotografice şi videografice recuperate din colecţii publice – Arhivele T.V.R., Arhivele A.N.F., arhivele Teatrelor “Ţăndărică”, “Bulandra”, “Evreiesc de Stat”, “Mic”, arhive private ale celor care au colaborat cu Miriam Răducanu, e.g. Gigi Căciuleanu, Raluca Ianegic, Liana şi Ion Tugearu, precum şi din arhiva personală a coregrafei); proiecţia filmului Miriam Răducanu – Rigoare şi senZ care reconstruieşte vizual şi sonor viaţa şi parcursul ei artistic, ghidând pe spectator nu printr-o istorie cronologică, ci printr-o trăire cinematografică a gândirii sale coregrafice care reflectă spiritul ei creativ, între rigurozitate, improvizaţie şi “mişcarea fără mişcare”.
O manifestare inedită a reprezentat-o proiecţia filmului documentar O întâmplare cu jazz/Without Expectations despre care voi relata în acest articol câteva aspecte concrete. Timp de 8 luni ale anului 2017, dansatoarea-coregrafă Miriam Răducanu şi fotograful Mircea Sorin Albuţiu au lucrat împreună pe o temă de jazz, inspirată de o înregistrare video cu Miles Davis (1926-1991), realizată în anul 1959 în studioul lui Robert Heridge din New York. Fascinată de figura şi gestica celebrului jazzman, trompetist şi compozitor american, Miriam Răducanu a inventat, prin dansul ei, personaje rememorând o viaţă de pasiuni şi trădări; cu ultimul ei dans după celebra melodie a lui Miles Davis, dânsa spune lumii: “So what?/Şi ce dacă?” – o interogaţie retorică încărcată de semnificaţii multiple.
Miriam Răducanu a fost distinsă cu Ordinul Naţional “Serviciul Credincios” în grad de Ofiţer “în semn de înaltă apreciere pentru prestigiul artistic al unuia dintre cei mai influenţi artişti, dansatori şi coregrafi români, care a redefinit în mod fundamental vocabularul dansului contemporan din România”.
Se poate afirma cu deplin temei că Miriam Răducanu a transformat dansul într-un “limbaj al sufletului” şi a deschis noi orizonturi pentru mişcare şi creaţie în ţara noastră. Vestita artistă a explorat, prin mişcare, diverse genuri muzicale, de la Georg Friedrich Händel şi Olivier Messianen la Maria Tănase şi Johnny Răducanu, aducând în fiecare gest expresivitate şi profunzime. Rămân memorabile şi generatoare de pilde aceste gânduri ale sale: *“Pentru mine arta dansului nu a fost nicio clipă desprinsă de sens.”; *“Dacă m-ar întreba cineva cu ce se aseamănă dansul meu, i-aş spune, fără să mă gândesc prea mult: cu poezia.”.
