Moartea ca un proces al sfârșitului materiei inteligente

Al. Florin Țene

Când ne naștem nu ne întreabă nimeni dacă dorim acest lucru, nu noi ne alegem părinții și locul unde să ne naștem. Așa se întâmplă și cu moartea care este sfârșitul materiei inteligente. Moartea poate fi privită ca un dar în măsura în care putem ști că vom muri, ceea ce implică în principiu că știm că nu putem amâna la infinit deciziile, vine o vreme pentru a acționa, iar apoi acel moment trece. Având în fața ochilor și a imaginației o imagine a morții, ne amintim de ce este și ce nu este în puterea noastră.dar, mai presus de toate, moartea nu o vei înțelege niciodată, spune Epictet în “Manualul”, 21, pagina 36.Descoperim la acest stoic sfaturi care armonizează imperativul stoic de a ne procupa doar la ce stă în puterea noastră, Suntem în chitesență, cum scrie Epictet ,” suntem un suflet amărât care susține un cadavru.“

Filosoful Moses Hadas aprofundează ce spunea Seneca despre moarte și acceptarea ei.În acest context, moartea devine o problem doar atunci când omul țintește spre cee ace se află dincolo de ce putem controla.În “Diatribe” II.6. am deslușit că Epictet reproșează cititorul că încearcă că să controleze ceea ce este dincolo de el: “…să ști că-i blestemi pe oameni atunci când te rogi să nu moară: este o rugăciune care nu va da fruct și ale cărei roade nu vor fi culese. “

În “Manualul”,14, pag.28, Epictet scrie:” Ești sărac cu duhul dacă vrei să trăiască veșnic copiii tăi , și soția ta, și prietenii tăi: căci vrei ceva ce nu depinde de tine și vrei să fie al tău ceea ce nu este al tău.“, fiindcă realitatea morții se află de ce poate controla omul, ci Providența a considerat potrivit ca noi oamenii, materie vie gânditoare, să nu poată cunoaște nimic de dincolo de viață.

Moartea, în final, nu ridică mari probleme dacă ne concentrăm exclusiv asupra intențiilor morale și nu asupra atingerii efective a scopurilor. De aceea este necesar ca omul să trăiască drept pentru a conferi fiecărei clipe întregimea eternității.Așa cum ne naștem fără voia noastră așa ne ducem dincolo tot fără voia noastră.Suntem o materie vie gânditoare supusă procesului de dezvoltare și decăderea materiei.