Muncitorii străini, pansament improvizat pe “plaga” muncii necalificate

Se pare că nu avem de ales. Și anul viitor România va trebui să “importe” 100.000 de muncitori străini în încercarea de a acoperi nevoia existentă de forță de muncă. Așa că va trebui să ne obișnuim să vedem pe șantiere, în restaurante și hoteluri angajați veniți din țări precum Vietnam, Bangladesh, Nepal etc. De ce spun că nu avem de ales? Avem locuri de muncă vacante și cu toate acestea rata șomajului rămâne constantă. Aparent, un paradox. Doar aparent. Iată câteva date sugestive. În perioada ianuarie-iulie 2022 numărul total de locuri de muncă vacante era de 344.540, în creștere cu 52,42% față de perioada similară din anul 2021. Mai mult, Ministerul Muncii recunoaște că există un număr deosebit de mare de locuri de muncă ofertate în mod repetat și neocupate. Mai exact, 144.062. Și cu toate acestea, rata șomajului rămâne neschimbată.

Avem șomeri, dar nu avem solicitări de angajare. Statistica oficială dovedește acest lucru. Rata şomajului în luna august 2022 a scăzut cu 0,1 puncte procentuale față de cea înregistrată în luna iulie 2022 (5,2%), potrivit INS. Rata șomajului la bărbați a fost cu 1,7 puncte procentuale mai mare decât la femei. Numărul şomerilor (în vârstă de 15-74 ani) estimat pentru luna august a anului 2022 a fost de 422,5 mii persoane, în scădere atât față de luna precedentă (432,7 mii persoane), cât și față de luna august 2021 (443,8 mii persoane).Pe sexe, rata şomajului la bărbați a depăşit-o cu 1,7 puncte procentuale pe cea a femeilor (valorile respective fiind 5,8% în cazul persoanelor de sex masculin şi 4,1% în cazul celor de sex feminin). Reține în continuare atenția nivelul ridicat, de 22,8%, al ratei șomajului în rândul tinerilor (15-24 ani). Pentru persoanele adulte (25-74 ani), rata şomajului a fost estimată la 3,9% pentru luna august 2022 (3,0% în cazul femeilor şi 4,5% al bărbaţilor).

Aparent datele se bat cap în cap. Lucru recunoscut și de colegul meu, Dumitru Fornea, Secretar General al Confederației Naționale Sindicale Meridian, care deși s-a opus menținerii contingentului de 100.000 de muncitori străini, în recenta ședință a Comisiei de Dialog Social de la Ministerul Muncii a scos la iveală paradoxul. De altfel menționat în repetate rânduri de partea patronală, în special a Uniunii Generale a Industriașilor din România (UGIR). Căutăm în străinătate forță de muncă pe posturi de necalificați deși aceștia se găsesc în țară, într-un număr mult mai mare decât oferta angajatorilor. Ofertă respinsă în mod repetat. Iată descrierea situației făcută de Dumitru Fornea: În perioada ianuarie – iulie 2022, 10.839 firme au solicitat eliberarea de adeverințe privind forța de muncă disponibilă pentru locul de muncă vacant. În aceeași perioadă de referință, ianuarie – iulie 2022, structurile teritoriale ale Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă au eliberat adeverințe pentru 189.338 de locuri de muncă vacante pentru care nu a existat forță de muncă disponibilă, comparativ cu aceeași perioadă a anului 2021, când 5.359 firme au solicitat eliberarea de adeverinţe pentru 67.835 de locuri de muncă vacante pentru care nu a existat forță de muncă disponibilă. Principalele domenii de activitate conform clasificării activităților din economia națională CAEN pentru care s-au eliberat adeverințe în vederea ocupării locurilor de muncă vacante ce nu au putut fi ocupate deoarece nu a existat forță de muncă disponibilă, în perioada ianuarie – iulie 2022 se prezintă astfel:- lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale – 22.649;-  restaurante – 8.687; activități de protecție și gardă – 6.620;-  activități de contractare, pe baze temporare, a personalului – 6.070;- transporturi rutiere de mărfuri – 5.096;- lucrări de construcții a altor proiecte inginerești n.c.- 4.824; – comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, – 3.537.

Principalele ocupații (conform Cod COR) pentru care s-au eliberat adeverințe în perioada ianuarie – iulie 2022, se prezintă astfel: muncitor necalificat la demolarea clădirilor, căptușeli zidărie, plăci mozaic, faianță, gresie, parchet – 12.354;-  muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor – 7.174; – muncitor necalificat la spargerea și tăierea materialelor de construcțîi – 6.578;- lucrător comercial – 5.338; –  manipulant mărfuri – 5.181; – agent de securitate – 5.137; –  lăcătuș mecanic – 3.126; –  ajutor bucătar – 3.032.

- Publicitate -

Analiza, dincolo de votul negativ la menținerea actualului contingent de 100.000 de muncitori străini, scoate în evidență un lucru extrem de grav. Tocmai aceste locuri de muncă se regăsesc în oferta destinată lucrătorilor străini în condițiile în care au fost ofertate în mod repetat cetățenilor români. Subliniez, locuri de muncă necalificate. Este exact ca în reclama cu angajatorul care strigă disperat spre cer :”Ofer locuri de muncă, ofer salarii și nu găsesc!”. Tot din aceeași reclamă aflăm că tocmai angajatorul a greșit deoarece nu a pus anunț pe un site la modă. „Publică și te voi suna”- se aude o voce din cer. Probabil că cei de la Ministerul Muncii nu au publicat anunțul pe aplicația respectivă și astfel a fost nevoie să dea liber la angajarea muncitorilor străini din țări non-UE. Mai mult, sprijinul fondurilor europene prin programele destinate calificării forței de muncă aflată în șomaj nu este vizibil. Atingerea grupului-țintă pentru un program de reconversie profesională apare ca o misiune imposibilă. Datele existente dovedesc acest lucru.

Trebuie să recunoaștem că situația actuală nu se datorează angajatorilor – este drept, salariile sunt sub cele din Uniunea Europeană, dar nu este un motiv care să susțină ipoteza – ci modului în care sunt puse în practică politicile pe piața muncii. Atât patronatele cât și sindicatele depun eforturi și oferă soluții pentru remedierea acestei situații paradoxale. Fără a gândi măcar că românii nu vor să muncească, ar fi o jignire, dar prin politici prost înțelese și aplicate îi țin pe cei fără un loc de muncă în propria gospodărie. Nu este un secret faptul că este extrem de greu să găsești oameni care să muncească fie și „cu ziua” pentru diverse lucruri (săpat grădini, cules de fructe, recoltat, tăiat pomi etc). Este o realitate, iar mecanismul ajutoarelor sociale aplicat parcă în mod electoral, pentru a menține o masă constantă de votanți, a condus la situația actuală. Este cunoscut faptul că pentru a obține în mod legal ajutorul social, beneficiarul trebuie să facă dovada că a căutat un loc de muncă prin AJOFM, că participă la cursuri de formare profesională și că efectuează ore de muncă în folosul comunității. Mă refer aici la zugrăvit de școli, săpat de șanțuri pentru canalizare, amenajare și menținere de spații verzi. Or, tocmai aceste locuri de muncă sunt oferite muncitorilor străini. Prea puțini primari se folosesc de acest mecanism care poate ajuta comunitatea. Exemplul pozitiv de la sectorul 6 din București poate fi multiplicat în țară (mă refer la întreținerea și amenajarea spațiilor verzi cu rezultate notabile). Din păcate, practica ne omoară iar rezultatele se văd. Repet, nu acuz că actualii șomeri nu vor să muncească, dar nici nu sunt îndrumați și sprijiniți. Dincolo de cursuri de recalificare, târguri de locuri de muncă este absolut necesar și sprijinul de mobilitate. De ce spun acest lucru? Nu întotdeauna, locul de muncă ofertat se află în apropierea satului, comunei sau orașului. Sunt costuri de transport, costuri de hrană. Și atunci oamenii mai fac și calculul acestora și ajung la concluzia că este mai „rentabil” statutul de asistat social. Sunt prea multe lucruri de făcut pentru normalizarea pieței muncii. Până atunci trebuie să ne resemnăm că muncitorii străini nou-admiși în țară nu reprezintă altceva decât un pansament improvizat pe „plaga” muncii necalificate. El nu ajută pe nimeni.