Diversitate și patrimoniu cultural prin prisma mass-media în Județul Hunedoara
În perioada 7-11 noiembrie 2022, Departamentul pentru Relații Interetnice (DRI) al Guvernului României a organizat o vizită de documentare în Județul Hunedoara în cadrul Programului anual „Diversitate și patrimoniu cultural prin prisma mass-media. Schimb de experiență și bune practici cu parteneri de proiecte din regiunea Dunării. Turismul cultural – o șansă pentru dezvoltare locală”.
MUZEUL SATULUI HAȚEGAN
În Satul Peșteana din Comuna Densuș, la doar cativa kilometri de Sarmisegetuza, se află un muzeu inedit de etnografie locală. Muzeul Satului Hațegan este proprietatea și creaţia unuia dintre localnici, Anton Socaci, sau “Nenea Antonică”, aşa cum este alintat între cunoscuţi, și cuprinde obiecte foarte vechi, agricole și de uz casnic, specifice vieţii din Țara Hațegului. Exponatele – unele provenite chiar din lumea arhaică – formează colecţii de piatră, carte, ceramică, unelte din metal, țesături, îmbrăcăminte sau obiecte personale, bancnote, fotografii și scrisori foarte vechi, dar și arme preistorice din piatră cioplită.
Amenajat în curtea Familiei Socaci, nu ştii unde se termină muzeul și unde începe gospodaria personală, pentru că totul este specific satului, nu doar obiectele în sine, ci și iepurașii și purceii, gâștele care se scaldă în pârâul din fundul curţii sau căţelul prietenos care moţăie pe prispă.
Casa propriu-zisă datează de la 1896, construită din lemn de stejar și alte esenţe tari. Acoperită încă de la început cu ţiglă de Jimbolia, a fost locuinţa unor oameni mai înstăriţi.
Muzeul Satului Hațegan cuprinde trei încăperi în care se intră din cerdac: camera de zi, camera bună sau “camera de fală” și bucătăria ţărănească. Jos este pivniţa specifică satului, care păstrează o temperatură constantă și unde se depozitau leguminoase, mere și cartofi.
Obiectele expuse erau folosite uzual în gospodării: unelte și scule de tot felul, utilaje agricole, vase pentru gătit, ulcioare, un război de ţesut, multe blăniţe de miel, de ied sau de lup, încălţăminte, costume populare, adunate ani la rând de Anton Socaci de la vecinii din Peșteana și din celelalte localităţi din Tara Hațegului. Unul dintre cele mai interesante obiecte de la Muzeul Satului Hațegan este un sarcofag roman, confecţionat din roca locală, cu fosile marine pietrificate – deoarece în era Mezozoică, această zonă se afla pe fundul Oceanului planetar Thetis. Iar cu 40-60.000 de ani în urmă, tot aici traiau dinozauri pitici.
Practic, întregul areal din sud-vestul Transilvaniei, în județul Hunedoara, constituie un sit UNESCO, Geoparcul Internațional Țara Hațegului, care oferă un extraordinar parcurs prin vremuri: pornind din erele geologice cu vulcani submarini, orogeneza Munţilor Apuseni, dinozauri și glaciaţiuni, în preistorie, apoi în Antichitatea daco-romană și Evul Mediu cu biserici, castele și cavaleri, până în epoca modernă. Totul aici este interesant de vizitat și nu stii ce să preferi dintre rezervaţia botanică Tăul fără fund cu plantele sale carnivore, vulcanii din Densuș, cuiburile cu ouă de dinozauri, cele 40 de lacuri glaciare ale Munţilor Retezat, sau minunatele monumente de patrinomiu cultural – material și imaterial. Geoparcul Internațional Țara Hațegului, administrat de Universitatea din București, este primul teritoriu din țară recunoscut de UNESCO pentru modul creativ de valorificare turistică, educațională și științifică a unui patrimoniu geologic și cultural deosebit.
Având în vedere această bogăţie de interes turistic a zonei, Muzeul Satului Hațegan încearcă să puncteze și câteva aspecte care depășesc lumea satului, dar sunt semnificative pentru Țara Hațegului. Muzeul reprezintă un obiectiv turistic important din Apuseni, un loc de recreere pentru turisti, unde copiii se pot juca cu animalele și adulţii pot gusta eventual din produsele locale, dintre care nu pe ultimul loc se află o ţuică tare de pere și gutui.
SINAGOGA DIN DEVA
Președintele comunității evreiești din Deva, Liviu Lăcătușu, este legat de Sinagoga oraşului de mai bine de 40 de ani, de la vârsta de şapte ani, cand a început cursurile de Talmud Torah.
Domnia sa ne-a povestit istoria lăcașului de cult și a evreilor din oraş.
Sinagoga din Deva, aflată în centrul orașului, a fost construită pe la 1870, fiind apoi renovată și lărgită în forma care există și în prezent la începutul secolului XX, din banii proprii ai comunităţii locale, care pe atunci număra circa 900 de membri.
În Deva a mai existat o sinagogă în apropiere, care din păcate astăzi a dispărut.
Primele atestări documentare ale existenţei evreilor în Deva datează de pe la 1800. Mici comercianţi, meșteșugari, au ajuns în zonă, formând comunităţi în Dobra, Ilia, Hațeg și Petroșani, la Brad și evident la Deva. Intreprinzători, evreii au ajuns printre stâlpii societăţii: întemeietorul primei tipografii, editorul primului ziar, fondatorul băncii de credit și cel al primei mori sistematice din Deva au fost evrei.
Perioada de apogeu a comunităţii a fost între cele două războaie mondiale, atunci când în regiunea Hunedoara trăiau aproximativ 5000 de evrei.
Persecuţiile nu au ocolit zona, căci în anii 1940, la Ilia a existat un lagăr de muncă forţată unde erau aduși toţi bărbaţii apţi de muncă de origine evreiască.
Începând din 1945, după încheierea războiului, o mare parte a populaţiei evreiești a migrat, în special către Israel, Canada, SUA.
În momentul de faţă, comunitatea mai numără circa 100 de membri în tot Judeţul Hunedoara, mulţi proveniţi din familii mixte.
Sinagoga din Deva, loc de rugăciune, de adunare și de învăţătură, a fost restaurată între 2017-2019, cu fonduri de la Secretariatul de Stat pentru Culte, de la Federaţia Comunităţilor Evreiesti din Romania și de la Organizaţia Joint.
Lăcașul de cult oferă un spaţiu generos, care din păcate nu poate fi folosit la capacitatea sa din cauza lipsei membrilor. Comunitatea e mică, îmbătrânită, media de vârstă depășește 70 de ani.
Aici se organizează ocazional concerte sau alte evenimente culturale și, evident, sărbătorile mai importante din calendarul evreiesc, Pesah, Hanuka, Purim, Rosh Hashana.
Perioada pandemiei a forţat sistarea acestor acţiuni, dar din anul 2022 comunitatea a redevenit foarte activă.
Rabin nu există la Deva, doar o persoană născută în Israel, care cunoaște ritualurile și poate oficia slujbele.
Liviu Lăcătușu a avut de asemenea amabilitatea să ne arate sulurile Torei, considerate “sufletul unei sinagogi”. Ne-a oferit tuturor câte o cutie cu pască evreiască, vestitul Matzos, produs specific perioadei de Pesah. Matzos este o azimă nedospită din făină și apă, care amintește de peregrinările poporului evreu prin deșert sub conducerea Profetului Moise (Exodul). Atunci când Dumnezeu dădea ploaie cu mană din cer, singura pâine care se putea face era dintr-un aluat frământat din apă și făină de mană, uscat pe pietre la soare. Matzos nu conţine drojdie, iar în perioada Paștelui evreiesc sunt interzise toate alimentele și băuturile care conţin drojdie. Este un produs de post plin de înșelesuri simbolice, unul fiind și semnificaţia de „pâinea săracului”.
