Dr. Dan Mihai Bârliba
Am convingerea că biografia cărţii nu se va încheia vreodată, afirmându-se ca un semn distinctiv al umanităţii, indiferent de progresele inimaginabile ale tehnologiei culturale. Cartea are o îndelungată istorie care se măsoară în milenii, dovedindu-şi atât utilitatea în planul cunoaşterii şi al comunicării, cât şi farmecul inegalabil. Datorită cărţilor au fost posibile tranziţia tezaurului spiritual de la o generaţie la alta, de la o epocă la alta şi îmbogăţirea permanentă a acestuia. La început au fost papirusurile şi pergamentele, Antichitatea folosind intens aceste modalităţi de exprimare scrisă până la apariţia hârtiei şi a tiparului. În “Galaxia Gutenberg”, evocând cunoscuta sintagmă ce aparţine filosofului canadian Marshall McLuhan, cartea de diverse genuri îşi manifestă prezenţa în universul literelor tipărite printr-o varietate de forme instituţionale: librării, anticariate, institute culturale, expoziţii omagiale, centre de documentare, târguri internaţionale, muzee ale literaturii, biblioteci.
Referitor la acest ultim spaţiu ospitalier al cărţilor, citez un aforism al scriitorului argentinian Jorge Luis Borges: “Întotdeauna mi-am imaginat Paradisul ca fiind un fel de bibliotecă.” În ceea ce mă priveşte, sunt fericit că viaţa mi-a oferit multe prilejuri pentru a cunoaşte mari biblioteci ale lumii, printre care cele evocate în rândurile următoare. Biblioteca Mănăstirii Strahov din Praga, R. Cehă este considerată unul dintre cele mai frumoase edificii de acest gen din lume; structurată în câteva săli imense printre care Sala de Teologie, creată în 1674 şi Sala de Filosofie, inaugurată în 1794, ambele decorate cu fresce tematice în stil baroc, Biblioteca are aproximativ 200 de mii de cărţi dintre care peste 2500 publicate înainte de anul 1500, precum şi aproximativ 3000 de manuscrise de mare valoare istorică. În drumurile mele am ajuns şi la Biblioteca Apostolică de la Vatican, inaugurată oficial în anul 1475, care găzduieşte peste 1,6 milioane de cărţi şi aproximativ 150 de mii de manuscrise vechi printre care “Codex Vaticanus”, un manuscris în limba greacă al “Noului Testament”, datând din veacul al IV-lea. Biblioteca Mănăstirii din Melk, Austria, înfiinţată în 1735 şi extinsă în 1768, conţine circa 100 de mii de lucrări dintre care 1800 de manuscrise şi 750 incunabule (exemplare tipărite în primii ani ai introducerii tiparului); în romanul “Numele trandafirului”, scriitorul italian Umberto Eco a numit unul dintre personajele principale Adson din Melk după Abaţia benedictină. Splendida Bibliotecă în stil renascentist din San Lorenzo de El Escorial, Spania a fost construită în perioada 1563-1584; Regele Filip al II-lea a donat întreaga colecţie de manuscrise vechi, precum şi numeroase cărţi din literatura europeană pe care le achiziţionase în timpul vieţii sale. Biblioteca Jagiellonă din Cracovia, Polonia conţine în rafturile sale peste 4 milioane de lucrări printre care valoroasa carte intitulată “De Revolutionibus orbium coelestium” a vestitului astronom renascentist Nicolaus Copernicus, care a fost tipărită în anul 1543. Library of Congress din Washington D.C., SUA a fost creată în anul 1800, fiind considerată una dintre cele mai mari biblioteci din lume; potrivit statisticilor oficiale, aceasta conţinea în 2020 peste 25 milioane de cărţi în circa 460 de limbi, 74,5 milioane de manuscrise, 5,6 milioane de hărţi. Biblioteca Colegiului Trinity din Dublin, Irlanda, înfiinţată in 1592, are în prezent peste 4,5 milioane de lucrări: manuscrise, incunabule, cărţi din diferite perioade istorice, inclusiv cea contemporană; o lucrare de referinţă din acest veritabil sanctuar al slovelor este “Cartea din Kells”, un valoros manuscris cuprinzând “Evanghelia” în limba latină şi superbe ilustraţii colorate, executate de un grup de călugări celţi în jurul anului 800. Biblioteca Naţională “Vallianios” din Atena, Grecia, concepută sub forma unui templu doric, posedă o colecţie impresionantă de hărţi şi manuscrise vechi în limba greacă dintre care unele create în urmă cu un mileniu şi jumătate. Biblioteca Rusă de Stat (fosta Bibliotecă de Stat “V.I. Lenin” în perioada 1925-1992) din Moscova, F. Rusă posedă un fond de carte constând din circa 38 milioane de manuscrise, cărţi tipărite, periodice, ziare şi reviste în peste 350 de limbi; în faţa Bibliotecii a fost amplasată statuia scriitorului Feodor Dostoievski. La Manama, Regatul Bahrain am ajuns la Casa “Coranului”, un muzeu în care sunt expuse manuscrise străvechi în limba arabă, cărţi tipărite în statele din spaţiul islamic, traduceri ale “Coranului” în multe limbi străine; cu prilejul vizitei mele în calitate de ambasador al României în Regatul Bahrain am oferit un volum al “Coranului” publicat în ţara noastră. La Biblioteca Templului lui Confucius din Beijing, R.P. Chineză am fost impresionat de ampla “arhivă de piatră” alcătuită din numeroase plăci unde sunt inscripţionate învăţături ale renumitului filosof, diverse documente juridice adoptate de dinastiile Ming şi Qing, numele unor savanţi, artişti şi scriitori reprezentativi pentru cultura asiatică şi universală. National Library din Kingston, Jamaica a fost creată în anul 1979, originându-se în West India Reference Library înfiinţată în anul 1894; la acea Bibliotecă am admirat o impresionantă colecţie de cărţi, manuscrise, hărţi, ziare, reviste, fotografii şi albume în limbile engleză şi spaniolă din regiunea Caraibelor.
În ceea ce priveşte România, se cuvine să menţionez cea mai veche bibliotecă universitară din Bucureşti de care mă leagă frumoasa şi irepetabila perioadă a studenţiei: Biblioteca Centrală Universitară (BCU) în splendida clădire inaugurată la 14 martie 1895 de Regele Carol I sub denumirea de “Fundaţiunea Universitară” care îi purta numele. În timpul evenimentelor din decembrie 1989 incendiile au distrus peste 500 de mii de cărţi şi manuscrise preţioase, dar ulterior BCU a fost reconstruită cu sprijinul UNESCO în paralel cu refacerea substanţială a fondului de carte prin multe donaţii naţionale şi străine.
Cartea în format tradiţional va continua să trăiască, păstrându-şi frumuseţea inedită şi neputând să fie înfrântă de noile modalităţi electronice de lectură. Fiind convins de acest fapt, eu îmi închipui că fiecare carte ar fi o pasăre măiastră care, după ce este sărutată ca într-un ritual de ochii cititorului, zboară cu multele ei aripi de hârtie către mintea sau sufletul acestuia şi rămâne acolo, transformată în impresii şi amintiri.
