Operatorii și-au redus încărcăturile cu până la 40% pe tronsonul românesc al Dunării
Nivelurile istoric scăzute ale apelor din Rin și Dunăre perturbă transportul de mărfuri, pun în pericol anumite infrastructuri energetice și agravează presiunile asupra mai multor sectoare industriale europene. Deși se preconizează că nivelurile apelor vor rămâne scăzute pe termen scurt, efectele acestora ar putea persista în lunile următoare și ar putea afecta creșterea economică a celor mai vulnerabile economii.
Cifre cheie:
- 8 cm: nivelul apei din Rin la Kaub a scăzut la doar 8 cm pe 18 august, cu mult sub pragul de 78 cm la care navigația devine restricționată și sub minimul istoric anterior de 25 cm înregistrat în 2018.
- 20%: la începutul lunii august, barjele de pe Rin transportau doar aproximativ 20% din încărcătura lor obișnuită.
- 72%: ponderea transportului european pe căile navigabile interioare reprezentată de Rin (60%) și Dunăre (12%).
- Până la -0,4 puncte procentuale de creștere: în timpul precedentului episod major de niveluri scăzute ale apei din 2018, creșterea PIB-ului real al Germaniei a fost redusă cu 0,3 până la 0,4 puncte procentuale.
Râurile europene au atins niveluri istorice scăzute
De câteva luni încoace, Europa se confruntă cu o serie de condiții de căldură și secetă excepționale, care au redus semnificativ debitul multor râuri. Consecințele sunt deosebit de evidente pe Rin și pe Dunăre, două căi navigabile strategice pentru transportul și activitatea economică a continentului. Nivelul apei din Rin a atins un nou minim istoric la începutul lunii august la stația de măsurare din Kaub, Germania, în timp ce mai multe tronsoane ale Dunării din Ungaria și România au înregistrat, de asemenea, niveluri nemaiîntâlnite până acum.
Dincolo de problema de mediu, această situație are acum efecte economice tangibile. Nivelurile scăzute ale apei afectează în mod direct circulația mărfurilor, funcționarea anumitor instalații energetice și, prin extensie, activitatea sectoarelor industriale care depind de această infrastructură.
O criză logistică ce amenință lanțurile de aprovizionare
Deși transportul pe căile navigabile interioare reprezintă doar o mică parte din transportul european de mărfuri, acesta joacă un rol strategic în mai multe țări traversate de Rin și Dunăre (5,4% din mărfuri în Germania și până la 19,2% în România).
Potențialul de transfer către alte moduri de transport rămâne limitat. O navă fluvială poate transporta aproape 2.000 de tone de mărfuri, comparativ cu până la 1.500 de tone în cazul unui tren de marfă și doar 25 de tone în cazul unui camion-cisternă.
Consecințele nivelurilor scăzute ale apei sunt deja evidente, atât în ceea ce privește volumele transportate, cât și costurile de transport.
La începutul lunii august, unele barje care navigau pe Rin au putut transporta doar aproximativ 20% din capacitatea lor obișnuită. Pe anumite tronsoane ale Dunării, operatorii au fost, de asemenea, nevoiți să-și reducă încărcăturile – cu până la 40% pe tronsonul românesc al fluviului.
În timpul ultimei secete majore din 2018, costul transportului fluvial a crescut de 2,5 ori pentru mărfurile vrac uscate și de până la 4,5 ori pentru mărfurile vrac lichide, din cauza restricțiilor de încărcare și a suprataxelor impuse de operatori.
Sectorul energetic se află, de asemenea, sub presiune în Europa Centrală
Consecințele secetei nu se limitează la sectorul transporturilor. Dunărea joacă, de asemenea, un rol vital în răcirea anumitor centrale nucleare. În Ungaria și România, nivelurile scăzute ale apei din râu au perturbat deja funcționarea centralelor de la Paks și Cernavodă, care sunt singurele surse de energie nucleară din țările respective și reprezintă aproximativ 40% din producția de energie electrică a Ungariei și 20,5% din cea a României.
Pentru a compensa scăderea producției, operatorii trebuie să importe energie electrică sau să recurgă la centralele electrice pe gaz, care sunt mai costisitoare. Deși nu există un risc imediat de întreruperi generalizate ale alimentării cu energie electrică, această situație determină totuși creșterea facturilor la energie și agravează tensiunile pe piețele regionale. În România, de exemplu, energia electrică importată costă de 2 până la 2,5 ori mai mult decât cea produsă pe plan intern.
În plus, guvernele maghiar și român au luat deja măsuri pentru a reduce temporar consumul de energie electrică al anumitor mari consumatori industriali, în vederea diminuării presiunii asupra sistemului. Aceste reduceri afectează în special industriile mari consumatoare de energie, precum sectoarele auto, chimic și al materialelor de construcții, și se preconizează că vor avea un impact negativ asupra activității industriale în luna august.
Sectorul chimic german în prima linie
Sectorul chimic german, concentrat în mare parte de-a lungul Rinului, este unul dintre sectoarele cele mai dependente de transportul fluvial.
Complexul BASF din Ludwigshafen ilustrează această vulnerabilitate: situat la sud de punctul critic de la Kaub, acesta transportă aproximativ 40% din mărfurile sale cu barje fluviale. O deteriorare suplimentară a nivelului scăzut al apei ar putea provoca noi perturbări ale legăturilor cu marile porturi din Amsterdam, Rotterdam și Anvers, care sunt esențiale pentru lanțul său de aprovizionare.
Această lovitură survine într-un moment în care industria chimică germană este deja slăbită de costurile ridicate ale energiei și de pierderea competitivității, producția scăzând cu aproximativ 20% începând din 2018.
Vulnerabilitatea tot mai mare a economiei europene
Pe termen scurt, prognozele hidrologice prevăd doar o îmbunătățire limitată a situației. Pe Rin, perioada sezonieră de niveluri scăzute ale apei durează de obicei până în toamnă, ceea ce sugerează că perturbările vor continua probabil în următoarele săptămâni. La scară mai largă, reducerea stratului de zăpadă, retragerea ghețarilor și creșterea valurilor de căldură extreme ar putea face ca astfel de evenimente să devină mai frecvente în viitor.
Această situație evidențiază necesitatea ca întreprinderile și factorii de decizie publici să integreze mai bine riscurile climatice în strategiile lor logistice, industriale și energetice. Pentru companiile care depind de transportul pe căile navigabile interioare, provocarea depășește acum gestionarea ad-hoc a unui singur episod de secetă: ea ridică problema diversificării lanțului de aprovizionare și a capacității acestora de a absorbi perturbări legate de climă din ce în ce mai frecvente.
„Nivelurile scăzute ale apei din Rin și Dunăre arată că fenomenele meteorologice extreme nu mai reprezintă doar o problemă de mediu. Acestea devin un factor economic capabil să afecteze simultan activitatea logistică, energetică și industrială. Situația actuală este cu atât mai îngrijorătoare cu cât a survenit mai devreme și cu o intensitate mai mare decât în 2018, pe fondul unei creșteri economice europene mai slabe”, explică Eve Barré, economist la Coface.
