O.U.G. 74/2018 este un act normativ care modifică substanțial Legea 249/2015 privind ambalajele și modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje. Această modificare produce un impact major asupra tuturor participanțiilor direcți si indirecți în gestionarea deșeurilor.
Singurul instrument cu adevărat benefic, recomandat de nenumărate ori de UE, taxa la groapă, a fost și de aceasta dată amânat. Ca urmare, salubriștii nu au niciun motiv să investească în soluții alternative de tratare a deșeurilor. În schimb, în baza acestei ordonanțe, Ministrul Mediului, Grațiela Gavrilescu, se pregătește să aprobe un Ordin de Ministru care va mări semnificativ costurile pentru producătorii locali prin impunerea unor taxe suplimentare ce se vor plăti direct primăriilor.
„Proiectul de OM pe care Ministerul Mediului se grăbește să-l aprobe are un impact major asupra numeroaselor domenii de activitate și industrii, afectând economia locală în ansamblu, dar și producători locali și importatorii. Prin urmare, solicităm un termen de consultare mai lung pentru a ajunge la un consens cu autoritățile. Nu dorim să bulversăm miile de importatori care la rândul lor vor fi obligați să crească prețurile la raft. Această modificare intempestivă se va răsfrânge asupra populației și va afecta clar costul coșul de cumpărături al românilor”, declară Iulian Stoicescu, Director General Union SA.
Ce modificări aduce proiectul de Ordin de Ministru
1. Impune obiective mărite, obiective care nu sunt realizabile în termenul propus prin acest OM. Deocamdată, România se află în imposibilitatea de a-și putea îndeplini obiectivele pentru anul 2019 referitor la cantitatea de deșeuri și ambalaje reciclate de către agenții economici. Pe scurt, legea presupune creșterea cantității de materiale reciclate și prin urmare creșterea prețului produsului la raft.
2. Un alt motiv de îngrijorare pentru agenții economici este faptul că se va introduce o taxă, bani care vor ajunge direct la primării, mai exact un cost suplimentar nejustificat. Aceasta va fi suportată de către consumatorul final, direct prin creşterea preţului la raft la orice produs și pentru orice producător. Costul de raportare a ambalajelor este estimat la suma de 50 de lei pe tonă, plus taxa de 1,5 lei/ locuitor care presupune costurile de informare și educare a publicului cu privire la gestionarea ambalajelor.
3. Introduce o garanție de 2 milioane de lei în sarcina celor care doresc să-și îndeplinească obiectivele anuale individual și a firmelor licențiate să opereze în numele acestora.
