Mark Carney, guvernatorul Băncii Angliei, se teme că un Brexit fără acord final poate duce la o criză financiară de o amploare similară celei din 2008.

Cunoscut pentru analizele și previziunile sale sumbre referitoare la posibilele consecințe ale plecării Regatului Unit din Uniunea Europeană, Carney oferă – într-o analiză citată de corespondentul la Londra al zirului «Les Echos» – cifre edificatoare, spre exemplu în sfera imobiliară. Prețurile imobiliare, afirmă el, ar putea să se prăbușească în următorii trei ani de după Brexit cu 25 până la 35%, creșterea dobânzilor la creditele imobiliare provocând prăbușirea, practic, a pieței.

Invitat zilele trecute pentru a informa guvernul dnei Theresa May asupra posibilelor consecințe ale unui Brexit fără acord de «divorț à l’amiable» cu Bruxelles-ul, guvernatorul Băncii Angliei, Mark Carney, le-a explicat miniştrilor britanici că un astfel de scenariu, dacă se va produce, «ar putea fi la fel de dezastruos pentru economia britanică… ca în cazul crizei financiare din 2008». Prețul în sectorul imobiliar, spne Carney, s-ar putea diminua cu 25-35% în următorii trei ani, dat fiind că creșterea dobânzilor la creditele imobiliare provoacă prăbușirea pieței. Subliniind că, în absența unui acord final al Brexit transportul feroviar și aerian între Regatul Unit și Europa ar fi automat blocat, Mark Carney avertizează de asemenea în legătură cu riscul creșterii ratei șomajului în Regatul Unit de la 4% la peste 10%. Sunt doar câteva previziuni expuse de guvernatorul Băncii Angliei. Nu le-a dat ca sigure, a relatat sub anonimat, pentru «The Guardian», unul dintre miniștrii prezenți la întâlnirea respectivă, dar «toată lumea este de acord că trebuie să se țină seama de scenariile cele mai dure», a adăugat ministrul mai sus menționat. Corespondentul la Londra al ziarului «Les Echos», citând surse informate apropiate negociatorilor britanici, subliniază că guvernul conservator al dnei May nu dorește în niciun caz repetarea dezastrului provocat de un crah imobiliar și al unei crize economice și financiare ca aceea din 2008. Iar contribuabilul britanic, nici atât. Nimeni nu mai dorește ceea ce s-a întâmplat la vremea respectivă, când, pentru salvarea Royal Bank of Scotland de la faliment, statul a trebuit, în plină criză financiară, să injecteze 45,5 miliarde de lire sterline – măsură considerată atunci drept «cea mai mare operațiune de salvare bancară a planetei».

Un scenariu verificat cu prilejul «testelor de stres» ale băncilor britanice

Mark Carney (al cărui mandat tocmai a fost prelungit până în ianuarie 2020) este cunoscut – dar detestat de adepții Brexitului «dur»- pentru publicarea în mod regulat a unor previziuni sumbre referitoare la posibilele consecințe ale Brexitului în general. Dar, acum, a aflat corespondentul «Les Echos», cu doar șase luni înaintea plecării din Uniunea Europeană, guvernul Theresei May nu poate ocoli vocea și expertiza Băncii centrale a Angliei. Aceasta a supus anul trecut băncile britanice unor teste de rezistență («stress tests»), fiind puse în situația de a se confrunta cu un scenariu în care prețurile imobiliare s-ar prăbuși rapid cu 33%. Concluzia a fost că băncile britanice ar fi capabile să continue a credita economia. Dar – există un «dar» – ele ar pierde 50 miliarde de lire sterline, înainte de impozite, în primii doi ani de după Brexit.

Concomitent, Londra avertizează că, în lipsa unui acord cu UE, nu va plăti întreaga factură a Brexit

Dominic Raab, ministrul britanic pentru negocierea Brexit, a precizat din nou, zilele trecute, că dacă până la urmă nu se va ajunge la un acord privind relațiile viitoare cu Uniunea Europeană, Londra nu va plăti în integralitate factura Brexit. Or, un acord preliminar încheiat în decembrie anul trecut prevedea plata de către Londra, la părăsirea Uniunii, a unei sume evaluate la 44 miliarde de euro reprezentând angajamente luate deja în cadrul tratatelor europene și al bugetului multianual în vigoare, pentru proiecte europene realizate sau în curs de realizare și pentru care s-au prevăzut și alocat deja fonduri europene. Ministrul britanic Dominic Raab a ținut să precizeze că declarația sa nu trebuie interpretată ca o amenințare, ci «ca o constatare», neexcluzând posibilitatea de a se ajunge totuși la un acord privind relațiile viitoare dintre Regatul Unit și Uniunea Europeană înaintea summitului european din 18-19 octombrie. Optimismul său este alimentat și de faptul că Uniunea Europeană, prin negociatorul său șef, Michel Barnier, a propus o prelungire a negocierii Brexit până la mijlocul lunii noiembrie.