Al.Florin Țene
Cartea „Literatura în totalitarism. 1957–1958 – Ofensiva virulentă a dogmatismului” de Ana Selejan, apărută la Editura „Cartea Românească” în anul 2-13, face parte dintr-un demers amplu de cercetare a literaturii române din perioada comunistă, în special în ceea ce privește relația dintre creația literară și ideologia oficială impusă de regimul totalitar. Autoarea continuă în acest volum investigarea climatului cultural și politic din România anilor ’50, concentrându-se pe momentul deosebit de tensionat reprezentat de anii 1957–1958, când are loc o recrudescență a dogmatismului ideologic, după o scurtă perioadă de aparentă „dezghețare”.
Anii 1957–1958 marchează în România o revenire agresivă a dogmatismului cultural, după ce, în urma morții lui Stalin (1953) și a Raportului Secret al lui Hrușciov (1956), speranțele în liberalizarea vieții culturale au fost efemere. Ana Selejan investighează modul în care autoritățile comuniste române – în special prin Uniunea Scriitorilor, presa de partid și aparatul cenzurii – au orchestrat o campanie sistematică de represiune ideologică în literatură, cerând conformism absolut și întoarcerea la „linia justă” a realismului socialist.
Cartea descrie această perioadă ca fiind una de „ofensivă virulentă”, în care orice manifestare de autonomie estetică sau tematică era imediat sancționată ca „abateri de la linia de clasă”, „revizionism”, „formalism” sau „spirit mic-burghez”.
Lucrarea se bazează pe o cercetare riguroasă de arhivă, Ana Selejan utilizând materiale inedite sau greu accesibile, precum stenogramele ședințelor Uniunii Scriitorilor, articole din presa vremii, documente oficiale, rapoarte ale Securității sau corespondență între scriitori și instituțiile regimului. Această abordare documentară conferă textului o valoare istoriografică și filologică remarcabilă.
Metodologic, analiza este cronologică, dar în același timp tematică – Selejan urmărește principalele noduri de conflict cultural: controversele din revistele literare, cazurile individuale ale unor scriitori vizați de critici ideologice (ex. Marin Preda, Lucian Blaga, G. Călinescu), rolul activ al criticii oficiale (Eugen Barbu, Mihai Beniuc, Ion Vitner ș.a.) în reprimarea „deviațiilor”.
Ana Selejan evidențiază faptul că dogmatismul cultural nu era doar impus de sus, ci era și interiorizat de unii membri ai breslei scriitoricești, care deveneau la rândul lor propagatori ai represiunii simbolice. Astfel, cartea oferă o perspectivă demitizatoare asupra „solidarității scriitorilor” în fața regimului, arătând existența unui sistem complex de complicități, lașități și supraviețuiri strategice.
De asemenea, autoarea nu se limitează la a descrie represiunea, ci identifică și formele de rezistență subtilă, gesturile de disidență camuflată, ambiguitățile textuale sau strategiile de „dublu limbaj” folosite de anumiți scriitori. Aceste nuanțe salvează lucrarea de o eventuală schematicizare și o transformă într-o analiză rafinată a relației tensionate dintre literatură și putere.
Stilul Anei Selejan este riguros, dar accesibil, combinând analiza documentară cu reflecția teoretică. Deși nu propune un cadru teoretic formalizat (de tip foucaultian sau habermasian), cartea este profund informată de ideea că puterea ideologică produce și disciplinează discursul cultural, ceea ce o apropie de studiile de ideologie și cultură contemporane.
Lucrarea poate fi integrată în domeniul istoriei literare critice, alături de alți autori care investighează epoca (Adrian Marino, Ion Negoițescu, Paul Cernat, Mihai Iovănel), dar se distinge prin bogăția documentară și orientarea sistematică spre analiza instituțională.
„Literatura în totalitarism. 1957–1958 – Ofensiva virulentă a dogmatismului” este o lucrare de referință pentru înțelegerea climatului literar românesc din perioada comunistă. Ana Selejan reușește să ofere o radiografie detaliată a mecanismelor de control ideologic și a impactului acestora asupra scriitorilor și literaturii, păstrând un echilibru între rigoarea documentării și subtilitatea interpretării.
Este o carte esențială pentru studenți, cercetători în istoria literaturii, studii culturale și istorie recentă, dar și pentru cititorii interesați de modul în care literatura poate deveni simultan instrument de propagandă și spațiu de rezistență în fața unei puteri totalitare.