Există momentele acelea incomode în care termini o carte bună și rămâi puțin suspendat între lumi.
Nu știi de capul tau, nu știi ce mai ce urmează, doar că realitatea te așteaptă la locul ei, cu facturi, zgomot, responsabilități și viață neterminată. Emoțiile s-au consumat, povestea s-a închis, iar tu trebuie să te întorci de unde ai plecat, cu senzația că ceva s-a mutat discret în tine.
Cam despre asta este și De la sărăcie la extaz.
Nu despre evadare și nici despre promisiuni frumos ambalate, ci despre întoarcere. Despre realitate, așa cum este ea: incomodă, uneori dură, alteori absurd de frumoasă.
Fără exagerări literar sau metafore arătoase și fără finaluri fabricate.
Cartea nu a pornit ca un proiect calculat. A început ca o formă de descărcare, aproape instinctivă. Texte scrise direct, fără filtru, fără intenția de a deveni „carte”. Pe parcurs, aceste fragmente au migrat din blog în pagini tipărite, iar odată cu ele au apărut întrebările inevitabile: cine va citi, de ce ar citi și ce drept ai să vorbești despre viață.
Îndoiala a fost parte din proces, dar nu l-a oprit. În timp, cuvintele s-au așezat, iar povestea a prins coerență. Nu ca o confesiune menită să impresioneze, ci ca o mărturie onestă.
Despre copilărie, familie, rușine, curaj și acele momente în care înțelegi că nu mai poți merge „cuminte”, fără să-ți faci loc în propria viață.
Autoarea, Oprea Ștefania Sarina, s-a născut și a crescut în Bărăgan, în Lehliu Gară, un loc în care viața nu a fost niciodată blândă, dar a fost mereu nedrept de reală. Experiențele de acolo – copilăria, familia, munca, rușinea și curajul, stau la baza poveștii din carte. Scrisul ei pornește din această realitate și refuză să o cosmetizeze, alegând sinceritatea, chiar și atunci când adevărul este inconfortabil.
De la sărăcie la extaz nu este o carte despre succes și nici despre eșec. Este despre traseu. Despre cum se simte drumul, nu despre cum arată rezultatul. Despre noroi, câmpuri arse de soare, ierni reci și umorul care te salvează atunci când altceva nu mai funcționează.
Stilul este simplu, cu autoironie și un sarcasm controlat, așa cum viața a fost trăită, nu reinterpretată ulterior ca să sune mai bine. Nu idealizează nimic și nu încearcă să ofere lecții. Spune lucrurile așa cum au fost, lăsând cititorului libertatea de a se regăsi sau nu.
Nu este o carte pentru toată lumea, dar nici de ignorat nu este. Este pentru cei care recunosc adevărul în detalii mici, în banalități, în lucruri aparent nesemnificative, dar care, puse cap la cap, spun o poveste întreagă despre umanitate.
Pentru cei curioși, există și un prim pas gratuit Un capitol din carte poate fi citit gratuit, prin abonarea la newsletter pe site-ul autoarea – sarina.ro.
Un fragment suficient, exact cât să-ți dai seama dacă vocea din pagini îți vorbește sau nu.
Dacă te regăsești sau dacă nu, este perfect în regulă.
Poveștile, ca și oamenii, nu sunt făcute să se potrivească tuturor.
Viața merge înainte. Scrisul rămâne.
