Sărăcia energetică nu mai înseamnă doar locuințe reci în timpul iernii sau o problemă care afectează exclusiv gospodăriile foarte sărace. Astăzi, soluțiile trebuie să răspundă unei diversități tot mai mari de provocări – de la costuri ridicate cu energia, la cheltuieli mari de transport și condiții locative precare. Datele arată o problemă complexă, cu multiple fațete, influențată de schimbările climatice, tipul locuinței, regiunea în care trăim și veniturile disponibile. Experții Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE) avertizează că este nevoie de politici publice și intervenții mai bine adaptate realităților din teren și propun un set de soluții concrete pentru combaterea eficientă a acestui fenomen.
Sărăcia energetică reflectă incapacitatea unei gospodării de a-și asigura, din motive financiare sau de acces, energia necesară unui trai decent. La nivel european, fenomenul este recunoscut și definit prin Directiva (UE) 2023/1792, iar în România, prin Legea 226/2021. Totodată, conceptul evoluează și include, tot mai frecvent, dimensiunea mobilității energetice – dificultatea în a acoperi nevoile zilnice de transport în condiții accesibile și sustenabile. Impactul schimbărilor climatice aduce în ecuație noi provocări. Incapacitatea de a menține temperaturi confortabile în interior pe timpul verii (sărăcia energetică de vară) reprezintă o problemă urgentă și în creștere în Europa.
Cauzele sărăciei energetice sunt multiple și interconectate: venituri reduse, costuri ridicate ale energiei, lipsa accesului la surse alternative și performanțele energetice scăzute ale locuințelor și echipamentelor. Acestea se suprapun adesea peste alte forme de vulnerabilitate socială, generând un impact grav: marginalizare, accentuarea inegalităților și afectarea sănătății fizice și mintale.
Există o serie de măsuri care și-au dovedit eficacitatea pentru stoparea și prevenirea fenomenului, precum: eficientizarea energetică a clădirilor, facilitarea accesului la surse de energie sustenabilă, ca măsuri de combatere și prevenție; dezvoltarea unui sistem flexibil de suport și răspuns pentru gospodării, care să faciliteze accesul permanent la consiliere și oportunități de investiție (ex: consolidarea rolului administrațiilor publice în rețeaua națională de ghișee unice); sau sprijin financiar temporar țintit gospodăriilor cu risc de sărăcie energetică în situații excepționale.
„În prezent, sprijinul oferit pentru combaterea sărăciei energetice este gândit în mod general, fără să țină cont de nevoile reale și diferite ale oamenilor. Această abordare uniformă duce la risipa banilor publici, birocrație mare și un impact redus pe termen lung în viața celor care chiar au nevoie de ajutor”, a declarat Anca Sinea, coordonator al Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE).
În acest context, ORSE recomandă o serie de politici publice și măsuri absolut necesare pentru prevenirea și combaterea sărăciei energetice în România:
1. Intervenții universale și flexibile
Sărăcia energetică poate afecta rapid noi categorii de venit. Prin urmare, politicile publice trebuie să fie accesibile tuturor, să fie flexibile și proactive, cu posibilitatea validării în sistemul de suport de noi beneficiari țintiți pe baza unor criterii obiective.
2. Țintirea comunităților vulnerabile, în special rurale
Manifestările acute ale sărăciei energetice predomină în mediul rural, însă politicile dedicate acestor comunități sunt puține și dificil de aplicat din cauza capacității scăzute a administrațiilor publice din mediul rural. Este esențială crearea unor mecanisme clare care să permită intervenții profunde și dezvoltarea sustenabilă a acestor comunități pe termen lung, inclusiv prin Fondul Social pentru Climă.
3. Locuirea și schimbările climatice
Schimbările climatice generează noi vulnerabilități energetice, în principal legate de confortul termic pe timp de vară. Este necesară definirea unui interval clar de confort interior și dezvoltarea de măsuri care să răspundă noilor nevoi de locuire.
4. Sărăcia energetică în transport
Cheltuielile de mobilitate afectează bugetele gospodăriilor și, prin urmare, accesul populației la piața muncii și servicii publice de calitate, precum sunt educația și sănătatea. Politici de transport public accesibil și de calitate pot reduce presiunea financiară și pot consolida coeziunea comunitară.
5. Colaborare între stat, piață și comunități
Combaterea sărăciei energetice necesită implicarea coordonată a administrației centrale și locale, reglementatorilor, a companiilor de energie și societății civile. Grupurile interministeriale trebuie consolidate cu atribuții de facilitare a analizei prin accesul la date, monitorizare și programare.
6. Sprijin pentru autoritățile publice locale
Acestea joacă un rol-cheie în identificarea gospodăriilor vulnerabile și aplicarea programelor de sprijin, precum cele de eficiență energetică. Dialogul între autorități ar trebui să includă schimburi de bune practici și măsuri de creștere a capacității administrative locale.
7. Necesitatea unor date de calitate
Lipsa datelor integrate despre consumuri, performanța energetică a locuințelor și structura gospodăriilor îngreunează elaborarea politicilor. Este vitală reglementarea schimbului de date între distribuitorii de energie și stat pentru o mai bună identificare a sărăciei energetice. Disponibilitatea datelor pe transport constituie o limitare importantă în evaluarea sărăciei în transport și, pe cale de consecință, în producerea de soluții remediale.
Pentru o analiză completă și recomandări detaliate, consultați policy brief-ul dedicat și Raportul Anual 2024 al Observatorului Român al Sărăciei Energetice, disponibile pe www.saracie-energetica.ro, la secțiunea Publicații.
