Măsurile de plafonare și compensare a prețurilor la energie ar trebui să ia în calcul nevoile specifice ale gospodăriilor, făcând diferența între consumul ridicat de electricitate pentru asigurarea nevoilor energetice de bază (minimale) și cel pentru dotări care țin mai degrabă de confort. De pildă, iarna crește consumul de energie electrică pentru cei care folosesc aeroterme sau radiatoare electrice în lipsa unei alte forme accesibile de energie (gaz natural sau lemne), ori pentru că apar întreruperi frecvente în alimentarea cu energie termică din sistemul centralizat de termoficare, atrag atenția experții Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE). În aceste cazuri, consumatorii vor fi nevoiți să consume electricitate peste pragul care le garantează cel mai scăzut preț al energiei, pentru a-și acoperi o nevoie esențială: cea de încălzire.
De asemenea, schemele de sprijin trebuie să susțină și gospodăriile care au optat pentru tehnologii noi nepoluante, precum pompele de căldură, ce au consumuri ridicate de energie electrică.
„Măsurile luate de statul român încearcă să acopere problemele la nivel gospodăriilor, însă nu putem considera aceste măsuri ca fiind sustenabile, întrucât, în loc să fie direcționate înspre grupurile vulnerabile și spre cauzele structurale ale vulnerabilității, ele au aplicabilitate doar pe termen scurt. De altfel, aceasta este natura măsurilor luate în general de-a lungul anilor cu privire la dificultățile gospodăriilor de a-și acoperi nevoile energetice. În plus, costurile acestor măsuri sunt foarte ridicate și cu un impact semnificativ în bugetul public. În alte state, țintele pe termen scurt au fost integrate într-un plan pe termen mediu și lung. România nu a oferit astfel de proiecții”, declară Anca Sinea, vicepreședinte al Asociației Centrul pentru Studiul Democrației și coordonatoarea ORSE.
Un element care lipsește în cazul ordonanțelor privind plafonarea și compensarea este fundamentarea pragurilor de consum pe date de consum energetic la nivel de gospodării. Aceste date nu sunt disponibile, așa cum ORSE a argumentat în analizele și comunicările anterioare.
În absența datelor de consum la nivel de gospodărie, elaborarea politicilor publice, inclusiv cele care privesc măsuri de reglementare a prețurilor, se poate baza pe estimările auditorilor energetici și ale managerilor energetici pentru localități. Calculele acestora pornesc tocmai de la necesarul de energie al clădirii și locuințelor, ce poate fi utilizat în conexiune cu nevoile energetice minimale – concept introdus în legislația care vizează sărăcia energetică în 2021, dar încă insuficient operaționalizat. O astfel de abordare ar permite orientarea fondurilor publice în funcție de nevoile specifice ale gospodăriilor care, neacoperite, generează starea de vulnerabilitate.
Date statistice arată că, din totalul consumului de energie al unei gospodării, încălzirea reprezintă aproximativ 62%, însă consumul pentru prepararea apei calde crește în funcție de numărul de persoane care locuiesc în reședință. De exemplu, într-un apartament de 50 metri pătrați locuit de 5 persoane, consumul de energie pentru prepararea de apă caldă poate echivala cu cel pentru încălzirea apartamentului.
Soluții pe termen mediu și lung recomandate
În contextul unui consum crescut de energie pentru apă caldă, ar trebui finanțată soluția captatoarelor termice solare, în special pentru locuințele unifamiliale, a pompelor de căldură, în combinație cu panouri fotovoltaice, mai ales pentru locuințele unifamiliale, dar și pentru locuințele colective, prin stimularea apariției cooperativelor și comunităților energetice. Astfel de politici vor aborda și soluționa atât protejarea consumatorilor vulnerabili, cât și obiectivul de decarbonare la nivel național.
Nevoile și problemele gospodăriilor confruntate cu sărăcia energetică pot fi înțelese cel mai bine prin interacțiune directă, prin implicarea experților în energie de la nivel local și a resurselor existente în primării, în instituțiile publice și organizațiile neguvernamentale care asigură servicii sociale. Prin interacțiuni directe se pot stabili intervenții pe termen scurt – etanșare, înlocuirea aparatelor electrocasnice, sfaturi pentru reducerea consumului, unde o astfel de reducere mai este posibilă. Formele de sprijin financiar pot lua forma unor vouchere, ce pot fi utilizate pentru acoperirea nevoilor identificate.
În cazul programelor destinate achiziționării de echipamente moderne de producere și utilizare a energiei, pe lângă simplificarea procedurilor și finanțarea suplimentară pentru a acoperi cererea în creștere, sunt binevenite și măsuri complementare de stimulare a gospodăriilor de a avea acces la aceste programe. De exemplu, prin deduceri fiscale, în cazul impozitului pe proprietate, sau prin alte stimulente fiscale, ori prin accesul la tarife preferențiale care să acomodeze consumul mai ridicat de energie electrică pentru soluții cu emisii reduse (ex: pompe de căldură).
Totodată, investițiile monetare, indiferent că iau forma unor plăți directe sub formă de vouchere sau a unor compensări în facturi, ori a plafonării prețurilor, trebuie însoțite de campanii de informare care să explice cum se poate realiza reducerea consumului de energie într-un mod care să nu coboare nivelul de confort termic (încălzire și aer condiționat) sub necesarul unei gospodării. Informațiile trebuie să ajungă la cetățeni pe canale multiple și într-un limbaj cât mai accesibil.
