Cu prilejul vizitei împreună cu Maria Cornelia în Spania în vara anului 2007 am mers la Centrul de Artă “Regina Sofia” din Madrid unde am vizionat celebrul tablou Guernica al maestrului Pablo Picasso (1881-1973). Pictura realizată în 1937 are dimensiuni impresionante: o lăţime de peste 349 de centimetri şi o lungime de circa 776 de centimetri. Capodopera a fost consacrată oraşului basc Guernica bombardat la 26 aprilie în acelaşi an de avioanele germane ale Legiunii Condor şi avioanele italiene ale AviazioneLegionaria în timpul Războiului Civil din Spania. Era într-o zi de la începutul săptămânii când populaţia locală se adunase ca de obicei în pieţele şi magazinele din centru spre a-şi face cumpărăturile necesare; numeroasele victime se explică prin imposibilitatea locuitorilor de a se îndepărta de zona bombardată întrucât toate podurile spre alte locuri fuseseră distruse. Comandantul Legiunii naziste scrisese a doua zi în jurnalul său fără nicio urmă de regret ori de resemnare doar două cuvinte: “Guernica arde.”.
O descriere sumară a tabloului reprodus în albumul cumpărat de noi cu prilejul vizitei indică unele elemente esenţiale subordonate temei: în partea stângă este un taur cu bustul şi coada albe, iar corpul negru; lângă el o mamă urlă în timp ce îşi ţine în braţe copilul mort; mai departe, spre partea dreaptă a tabloului apar un cal aflat în ceasul morţii cauzate de lancea ce i-a străpuns corpul şi un ochi mare stilizat având în centrul său în locul pupilei o lampă cu petrol; pe o masă se poate vedea în profil o pasăre ce pare a-şi striga disperarea; trei elemente reunite (o lance, o spadă, o săgeată) sugerează un războinic căzut. Ceea ce am încercat să evidenţiez nu poartă pecetea viziunii unui abil şi competent critic de artă, ci a unui simplu privitor dominat de intensitatea tragediei redate de marele artist. La o analiză ulterioară mai detaliată am putut descifra câteva conotaţii simbolice oglindite prin intermediul limbajului abstract: becul din ochiul malefic ce se află deasupra calului sub care zace un soldat mort trimite la ideea de bombă (bec în limba spaniolă = bombilla); micuţa floare desenată în stil elementar sugerează copilăria inocentă şi grav rănită sub aspect spiritual, nu doar fizic în imensa tragedie; frânturile unor tipărituri ilustrează ipocrizia propagandei agresorilor etc.
Au intrat în mentalul colectiv câteva vorbe ale ilustrului artist spaniol cu privire la celebrul tablou. Iată doar două dintre ele: *În timpul celui de-al Doilea Război Mondial când Picasso locuia la Paris pe Rue de Grands Augustins, acesta a primit o vizită protocolară a ambasadorului nazist Otto Abetz. Aflându-se în faţa tabloului Guernica diplomatul Berlinului l-a întrebat: “Dumneavoastră aţi făcut asta?”, iar pictorul i-a dat o replică spontană extraordinară: “Nu eu, ci dumneavoastră!”. *În aceiaşi ani Picasso le distribuia vizitatorilor germani ai casei sale reproduceri ale tabloului creat în 1937 însoţindu-le de câteva cuvinte pline de sarcasm: “Luaţi! Suveniruri, suveniruri!”.
Nu aş putea trece peste un fapt care indică dorinţa artistului de a-şi face cunoscut mesajul de pace în cât mai multe locaţii artistice de pe Mapamond. De la începutul celei de-a doua conflagraţii mondiale până în anul 1981 Guernica a fost găzduită de “Muzeul de ArtăModernă” de la New York şi cu acest statut avea “să călătorească” spre numeroase saloane celebre de artă plastică din întreaga lume. Potrivit informaţiilor oferite de unele instituţii culturale, în perioada dintre anii 1937 şi 1992 Guernica a fost expusă de peste 40 de ori cu diverse prilejuri semnificative: manifestaţii politice sau pacifiste; expoziţii internaţionale; retrospective Picasso.
În privinţa ţării natale Picasso a refuzat ca opera respectivă să fie adusă în Spania până când aceasta “nu se va bucura de libertăţi publice şi instituţii democratice” – ceea ce s-a întâmplat fiindu-i întrutotul respectată şi împlinită dorinţa. La aniversarea centenarului naşterii marelui artist la 25 octombrie 1981 Guernica a revenit la Madrid ajungând la Centro de Arte “Reina Sofia”. Se estimează din surse credibile că numărul total al vizitatorilor acestui tablou ar fi superior celui al vizitatorilor Muzeului Pradodin capitala spaniolă.
O tapiserie, copie a tabloului Guernica este expusă la sediul Organizaţiei NaţiunilorUnite de la New York, fiind donată în anul 1985 de către Nelson Rockefeller ca o recunoaştere a vocaţiei internaţionale a acestui for mondial. Să menţionăm că simbolistica respectivă a fost preluată la o serie de campanii internaţionale promovate de O.N.U. printre care “Anul Internaţional al Femeii”/1975. Am avut prilejul să văd această lucrare în vizita făcută alături de soţia mea în S.U.A. în august 1996.
Nu demult am citit o poezie a lui Paul Éluard, intitulată pe un ton optimist Victoria de la Guernica având ca încheiere aceste versuri: “Lepădăturile, moartea, pământul şi sluţenia/Duşmanilor noştri se scaldă-n culoarea/Monotonă a nopţii noastre,/Dar tot noi vom învinge.”. Am asociat atunci mental versurile citate cu floricica cu şase petale din tabloul lui Picasso pe care îl văzusem în august 2007 la Madrid.
O altă creaţie a lui Pablo Picasso, Porumbelul a fost o litografie compusă în ianuarie 1949 având dimensiunile de 56,7 centimetri/76 de centimetri în două culori (alb şi negru) şi executată la atelierul tipografic din Paris al lui Fernard Mourlot. Lucrarea respectivă era o continuare tematică a unei picturi în ulei pe pânză făcute de Picasso în 1901 la începutul aşa-numitei “Perioade Albastre” când pictorul avea vârsta de 20 de ani: Fetiţă ţinând în mâini un porumbel.
Acea litografie a fost utilizată pentru ilustrarea afişului Congresului Mondial al Păcii de la Paris/1949 la alegerea poetului Louis Aragon, un militant de frunte al Partidului Comunist Francez. În virtutea acelei colaborări la nivel artistic Picasso a fost invitat să participe la ediţiile viitoare ale “Congresului Mondial al Păcii”, desfăşurate la: Wrocław, Stockholm, Berlinul de Est/Capitala R.D. Germane, Sheffield, Viena, Roma şi Moscova.
În alocuţiunea rostită la Congresul de la Sheffield din 1950 Picasso a declarat: “Mă pronunţ pentru viaţă, împotriva morţii! Mă pronunţ pentru pace, împotriva războiului!” – o atitudine ce reprezenta o reconfirmare clară a convingerilor sale profund umaniste materializate cu ani în urmă prin mesajele tabloului Guernica.
Pablo Picasso a acceptat ca noua sa creaţie accesibilă unui public larg de diferite vârste, profesii şi opţiuni politice să fie denumită în mod explicit Porumbelul păcii. Îmi amintesc de anii copilăriei când simbolul porumbelului apărea la demonstraţiile de 1 Mai, la alte manifestări sociale, serbări populare şi mitinguri.
Istoria a reţinut două splendide corelaţii legate de operele de artă ale lui Pablo Picasso dedicate păcii mondiale: i) Doar cu o zi înaintea deschiderii “Congresului Mondial al Păcii” de la Paris la 20 aprilie 1949 partenera de viaţă a lui Picasso, Françoise Gilot aducea pe lume pe cel de-al patrulea copil al lor, o fetiţă care se va numi Paloma, echivalentul lingvistic spaniol al porumbelului. ii) La rândul ei, peste ani Paloma dădea naştere unei fiice pe care a numit-o Paz însemnând paceîn limba spaniolă. În ceea ce mă priveşte am văzut în episoadele respective o sincronizare semantică între Paloma şi Paz făurită parcă prin puterea absolută a Divinităţii.
Am scris acest articol în perspectiva sărbătoririi la 21 septembrie a “Zilei Internaţionale a Păcii” determinat fiind de dorinţa omenirii ca pacea să devină o realitate statornică, generatoare de bucurie şi linişte deplină pe întreaga planetă.
