Zenovia Zamfir
Iubirea – acea taină pe care Dumnezeu a pus-o în sufletele noastre încă de la începuturi, este un sentiment minunat pe care fiecare dintre noi îl simțim în anumite momente. Din iubire suntem capabili să facem imposibilul – posibil, să găsim cele mai alese cuvinte pentru a ne exprima trăirile. În și din iubire s-au născut cele mai frumoase versuri, cântece, picturi. ”Iubirea este un lucru nevăzut, este taina lui Dumnezeu, este Dumnezeu Însuşi. Ea nu se poate trăi decât pe măsură ce inima noastră îşi deschide petalele credinței precum floarea însetată după lumina soarelui ”….Ieromonahul Luca Mirea
Din darul de la creator
Împart iubire tuturor.
Am așezat-o-n vază sfântă
Din sufletul care o Cântă.
Am pus iubire în cuvinte
În gânduri pentru cele sfinte,
Păstrez iubire-n amintiri
În zâmbet, vorbă și priviri…ne spune domnul Ion Oprescu în poezia ”Divina iubire”. La recomandarea doamnei Mioara Raicu , renumită interpretă de muzică populară, profesoară și îndrumătoare pentru tinerele vlăstare vâlcene, am citit cu profundă bucurie lucrarea ”Iubirile de altădată ”. Poezia domnului Ion Oprescu este plină de metafore, este o modelare de cuvinte și fraze care te fascinează. ” Ion Oprescu cântă și descântă cu drag și dor, original, duios, profund, momentele vieții, prezentându-și sufletul pe aripi în zbor…, ne spune în Prefață , doamna scriitor Doina Moritz ”. Prin versurile sale, autorul ne poartă pe cărările iubirii, prin nopțile cu lună plină.
..Stăteam cu luna până-n zori
Erai o floare printre flori
Ne ascultau păsări de noapte
Ale iubirii noastre șoapte….”Iubire predestinată”.
” Unirea puterilor sufletului pe pământul inimii, însemnează iubirea”,…Arsenie Boca. Pornind de la binecunoscuta sintagmă ” românul s-a născut poet ”, citind poeziile domnului Ion Oprescu , putem spune că are talent, că versurile sale sunt pline de dor și dragoste, sunt daruri pentru orice iubitor de cultură. În acest prim volum de poezie, autorul își pune viața într-un cuvânt, durerea într-o rimă, și ne trimte cu imaginația pe culmi de dor și vis. Gândurile sale le împărtășește cu cititorul , lacrimile și bucuriile sunt trimise cu generozitate celor însetați de iubire, căci dragoste fără plâns și durere fără râs nu există. Scriu aceste rânduri cu bucuria în suflet că acolo unde Omul se străduiește, Dumnezeu sporește, că acolo unde este dar se primește și har. În lucrarea „Iubirile de altădată” , autorul își descrie iubirile , trăirile, având martori permanenți, soarele, stele și luna.
Când îmi lipsești și soarele lipsește
Nici luna nu mai are răsărit,
Dacă nu ești, nici Floarea nu-nflorește
Bobocul meu de floare ne-nflorit…
Când stelele vor răsări pe cer
Și soarele va merge la culcare
Tu să nu uiți că le privesc și sper
La dragostea ce arde și mă doare….”Când îmi lipsești”.’
Prin poezie, domnul Ion Oprescu își exprimă emoțiile, dragostea față de Dumnezeu, de natură și de oameni, își păstrează vii amintirile. În cartea ” Iubirile de altădată ” și-a pus iubirea în cuvinte pentru a o dărui cititorilor.
