Când eram Însărcinat cu afaceri ad-interim al României în R.S. Vietnam şi Laos, m-am deplasat cu avionul în fostul Saigon (actualmente Ho Chi Minh City) la invitaţia filialei locale a M.A.E. Vizita mea a durat patru zile: întâlniri cu autorităţile locale, cu foşti studenţi în ţara noastră, vizite la obiective turistice, economice, religioase, educaţionale. Cu acel prilej am înfiinţat Asociaţia “Prietenii României”, oferind cărţi, albume şi discuri cu muzică populară românească.
În secolul al XVIII-lea acest oraş primea denumirea de Saigon şi devenea capitala Dinastiei Nguyen, fiind unul dintre cele mai importante centre comerciale prin schimburile de mărfuri cu China, Japonia, dar şi cu unele state europene. Din 1862 până în 1954 a fost capitala Protectoratului francez Cochinchina – o perioadă de dezvoltare culturală şi arhitecturală care asocia oraşul Saigon cu sintagma “Paris al Orientului”. S-a unit ulterior cu Cho Lon, devenind cea mai mare localitate urbană din Indochina. În 1954 Saigonul ajunge capitala Vietnamului de Sud, statut pe care îl va deţine până în 1975 când trupele nord-vietnameze îl ocupă şi îi schimbă numele în Ho Chi Minh City. Marele oraş asiatic are o poziţie geografică generoasă: este situat de-a lungul râului Saigon/Song Sai Gon, la nord de Delta Fluviului Mekong, la o distanţă de 80 de kilometri de Marea Chinei de Sud.
Redau în continuare câteva dintre obiectivele vizitate cu ocazia deplasării mele:
*Pagoda “Nghia An Hoi Quan” a fost construită la mijlocul veacului al XIX-lea. Edificiul este decorat cu multe sculpturi din lemn. În spatele altarului principal se află o statuie ecvestră de dimensiuni impresionanate a generalului Quang Kong.
*Catedrala “Notre Dame” în stil neo-romanesc a fost ridicată, pe locul unei Pagode părăsite, între anii 1883 şi 1890. Are 2 Turnuri cu înălţimea de 58 de metri. Cărămida de culoare roşie utilizată la construirea impunătorului lăcaş de cult a fost importată din Marsilia, iar vitraliile superbe au fost executate de artişti din provincia franceză Chartres; faţada are în centrul ei o rozetă conţinând trei mari flori cu petale galbene strălucitoare. În curtea exterioară din faţa Catedralei se află o statuie de marmură albă a Fecioarei Maria, adusă de la Roma în anul 1959. Este principalul centru religios al comunităţii creştine locale după ocuparea de către francezi a Saigonului şi a regiunii Cochinchina.
*Palatul Comitetului Poporului, supranumit “Casa de turtă dulce” datorită faţadei acoperite cu nuanţe de galben pal şi cu bogate ornamente, găzduia după momentul construirii sale în 1908 “Primăria oraşului Saigon”. Ulterior acest edificiu a obţinut destinaţia actuală, accesul publicului nefiind permis; desigur, pentru mine gazdele au făcut o excepţie şi, mai mult decât atât, m-au invitat să scriu câteva impresii în cartea de onoare. În faţa splendidei clădiri exisă o statuie a lui Ho Chi Minh.
*Templul Împăratului de Jad este un lăcaş de cult taoist. Perioada construirii sale a fost 1892-1909 la iniţiativa comunităţii chinezilor din Canton. Edificiul este dedicat Zeului suprem din religia taoistă. Faţadele Templului sunt colorate în nuanţe de roz pal. M-au impresionat în mod deosebit două încăperi: “Sanctuarul Ţestoaselor”, animale care în cultura asiatică simbolizează longevitatea, iar în tradiţia vietnameză acestea ar aduce bogăţia şi fericirea celor care le venerează; “Camera celor Zece Iaduri” consacrată chinurilor cu care se confruntă omenirea (pe altarul principal este statuia unui demon, înaltă de 4 metri).
Templul Împăratului de jad Foto: Windmemories, CC BY-SA 4.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0, via Wikimedia Commons
*Palatul Independenţei, ridicat pe locul unde exista iniţial “Palatul Norodom” este o clădire emblematică a cărei biografie conţine următoarele evenimente: după divizarea ţării în partea nordică şi partea sudică, a servit ca reşedinţă prezidenţială; la 30 aprilie 1975 în curtea palatului au pătruns tancurile armatei nord-vietnameze, marcând astfel încheierea războiului. În vizita mea am văzut sala dedicată echipamentelor de transmisie, expoziţia de hărţi militare, precum şi o serie de galerii labirintice din subsolurile clădirii pe care astăzi flutură drapelul Vietnamului unit şi liber.
*Muzeul “Ho Chi Minh” reprezintă o lecţie veritabilă de istorie. Acolo am putut vedea expoziţiile de arme, artilerie şi vehicule militare; replici fidele ale unor închisori franceze printre care cele din Insulele Con Son şi din Phu Quoc; instrumente de tortură şi ghilotine; tipărituri şi manifeste lansate şi difuzate de mişcările internaţionale antirăzboinice etc. Muzeul se află în clădirea unde funcţionase in timpul războiului din Vietnam “Serviciul Secret” al S.U.A.
Ho Chi Minh Museum: Photo by CEphoto, Uwe Aranas or alternatively © CEphoto, Uwe Aranas, CC BY-SA 3.0 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0, via Wikimedia Commons
*Biserica “Cho Quan” veche de peste un secol este ctitoria preotului Nicolas Ham, ridicată pe locul unde fusese o altă biserică datând din anul 1720, distrusă în urma unor repetate conflicte militare care au rănit Saigonul. Din turnul acesteia poate fi văzută o mare parte a oraşului.
*Pagoda “Giac Lam” a fost construită în anul 1772; aceasta găzduieşte 118 statui din lemn şi din bronz ale lui Buddha în diferite ipostaze. În grădina Templului poate fi admirat un Turn/Stupa cu 7 niveluri, destinat păstrării unor preţioase relicve sacre ale lui Gautama Buddha. Acesta este cel mai înalt turn buddhist din Ho Chi Minh City.
*Templul Hindus “Mariammam” este închinat Zeiţei recunoscute şi venerate pentru puterile sale tămăduitoare, îndeosebi în privinţa bolilor de inimă. Exteriorul clădirii este minunat, înglobând toate formele şi culorile posibile.
*Templul “Xa Loi” este gazda unor relicve ale lui Buddha; a fost construit în anul 1956. În 1963 acesta a fost centrul opozanţilor regimului politic existent; atunci peste 400 de călugări buddhişti au fost arestaţi; în curtea interioară se află statuia unuia dintre ei, călugărul Quang Duc.
*Opera datând din anul 1897 este creaţia arhitectului francez Eugène Ferrer. Aici se puneau în scenă spectacole muzicale pentru coloniştii veniţi din Franţa. După plecarea acestora, edificiul a fost sediu al “Camerei Inferioare a Vietnamului de Sud”, iar după eliberarea din anul 1975 el a revenit la destinaţia artistică iniţială.
*Moscheea Cholon a fost construită în 1932 ca un loc de rugăciune pentru musulmanii care emigraseră din sudul Indiei; începând cu anul 1975 Moscheea este frecventată de numeroşi cetăţeni din Indonezia şi Malayezia, veniţi în acest oraş pentru activităţi comerciale sau pentru afaceri.
*Templul “Le Van Duyet” poartă numele unui personaj enigmatic; potrivit unei legende locale acesta ar fi fost un eunuc la curtea Prinţului Nguyen Ahn în anul 1780 şi ar fi făcut multe acte de vitejie împotriva rebelilor Tay Son, pentru care a fost desemnat Vicerege de către Împăratul Gia Long. Gazdele îmi spuneau că, de ziua naşterii sale, acel templu unde este înmormântat se transformă într-un loc de pelerinaj.
*Muzeul de Arte Frumoase este fosta reşedinţă a unui prosper om de afaceri chinez care avea în proprietatea sa Hotelul “Majestic” şi Spitalul “Tu Du”; clădirea îmbină elemente arhitecturale chineze şi franceze. În spaţioasele sale încăperi cu pardoseală de marmură, transformate în muzeu în anul 1987 sunt găzduite numeroase obiecte de artă datând din ultimele secole, precum şi artefacte descoperite în urma săpăturilor arheologice din Delta Fluviului Mekong.
*Floating Hotel a fost inaugurat în 1989. Acesta este ancorat pe Strada Ton Duc Thang, vis-à-vis de parcul în centrul căruia se află statuia lui Tran Hung Dao, un renumit general vietnamez din veacul al XIII-lea, care a învins trupele invadatorilor mongoli.
