Brâncuși este recunoscut la nivel mondial drept artistul care a creat forme pure, reduse la esență, lipsite de orice influență, ca rezultat al dialogului și observațiilor în relația cu materialul în care a lucrat: piatră, marmură, metal, lemn, a declarat astăzi, Dr. Doina Lemny, istoric de artă, specialist în sculptura modernă, în timpul conferinței „Constantin Brâncuși: de la surse românești la universalitate”, găzduită de Facultatea de Sculptură din cadrul Universității Tsinghua din Beijing.
Doina Lemny, curator la Muzeul Național de Artă Modernă – Centrul Pompidou din Paris, are o reputație de nivel mondial în aprofundarea cercetărilor asupra operelor și vieții lui Constantin Brâncuși (1876-1957), fiind organizatorul unor evenimente de anvergură care au condus la reinterpretarea și înțelegerea din perspectivă artistică, filozofică și culturală a scuptorului român.
Evenimentul organizat de profesorul Feng Congli, prodecan al secției de sculptură și prof. Dong Shubing, prodecan al Facultății de Arte din cadrul Universității Tsinghua, a evidențiat capacitatea lui Brâncuși de a combina o serie de trăsături esențiale ale tradiție românești și o serie de curente moderne, reușind să marcheze în mod deosebit arta secolului XX, fiind la nivel mondial o sursă de cercetare și inspirație artistică și arhitecturală.
Subliniind o serie de date privind viața și formarea artistului, Dr. Doina Lemny a arătat că Brâncuși a ajuns la Paris în anul 1904, unde avea să se impună drept „inventatorul sculpturii moderne”, rezultat al sintezei desăvârșirii țăranului din Munții Carpați și artistulului modern din Montparnasse.
Apoi, în cadrul conferinței au fost evidențiate polemicile culturale strânite de viziunea artistică promovată de Brâncuși, polemici care ajunse inclusiv în instanțele de judecată din Statele Unite ale Americii aveau să schimbe pentru totdeauna modul în care este realizat, privit, interpretat și înțelesc actul artistic, bazat pe cioplitul în material fără modelaj.
Abordând aspecte de detaliu, în cadrul evenimentului au fost prezentate o serie de lucrări brâncușiene: Cumințenia Pământului, Sărutul (replica modernă a Sărutului lui Rodin), Cap de copil adormit, Capul Primului Pas, Noul-născut Începutul lumii, Sculptură pentru orbi, Muza adormită, Cap de femeie, studiu pentru portretul lui Renée, Domnișoara Pogany, Danaida, Nancy Cunard, Portretul Doamnei Agnes E. Meyer sau Regina nedisprețuitoare, Prințesa X, Pasărea în văzduh, Măiastra, Leda etc. pentru fiecare dintre lucrări fiind oferite detalii, explicații și încadrări în spațiul temporar și artistic în care au fost realizate.
Spre exemplu, Măiastra „este pasărea care cântă și încântă prin cântecul ei. Ea are puteri miraculoase și, în basme, se transformă în prințesă. Brâncuși sculptează deci o pasăre cu pieptul umflat care cântă cu ciocul ridicat către cer. Elementele morfologice sunt atenuate: penele dispar, labele dispar, ciocul devine o deschizătură aproape geometrică. Scopul artistului nu mai este de a reprezenta o pasăre, ci de a reda ceea ce ea reprezintă în aceste basme, să surprindă momentul când ea scoate trilurile care încântă”, a arătat Doina Lemny.
Mai mult, citându-l pe Brâncuși, publicul prezent la evenimentul găzduit de Universitatea Tsinghua a descoperit că „simplitatea este complexitatea rezolvată”, ca subliniere a procesului profund și îndelungat parcurs de fiecare dintre lucrări, de la sculptura figurativă, la opera finală.
Dr. Doina Lemny concluzionează, după 30 de ani de cercetare, că „Brâncuși a trăit cu operele sale și a trăit prin ele, viața lui confundându-se cu opera, în timp ce opera îi reproduce trăirile interioare”.
Conferința și dezbaterea pe marginea operei lui Brâncuși au fost onorate cu prezența de directorul ICR Beijing, Dr. Liviu Țăranu, Dr. Ema Stoian – referent principal în cadrul ICR Beijing și de Atașatul Cultural al Ambasadei României în China, ministrul-consilier Claudiu Florian.
