Cum eliminăm inegalitățile economice printr-o abordare sistemică – Analiză ISF
Valentin Ionescu, Președintele Institutului de Studii Financiare (ISF), și Ieronim Ștefan, coordonatorul departamentului educație financiară din ISF, realizează o radiografie a inegalităților din economie propunând, în același timp, o abordare sistemică pentru rezolvarea acestei mari probleme a României și a omenirii, în general. Educația financiară se distinge ca un element central în cadrul unei astfel de abordări.
Într-o lume din ce în ce mai divizată există numeroși factori ce contribuie direct sau indirect la așezarea societății în percepția celor din jur. Fie că vorbim de împărtășirea acelorași valori, de cunoștințe în același domeniu de activitate, de alfabetizare financiară, indivizii caută să găsească puncte comune pentru stabilirea de relații sociale în general și economice în particular. Aceste relații construiesc grupuri sociale și comunități. Deși anumite forțe sociale contribuie la coeziunea indivizilor și la consolidarea grupurilor, există, în egală măsură, factori distructivi care pot eroda aceste structuri colective și favoriza fragmentarea socială. Dacă nu cultivăm coeziunea în mod conștient – prin solidaritate, empatie, investiție în alfabetizare (inclusiv financiară) și în comunicare deschisă – aceste structuri sociale sunt vulnerabile și pot deveni tot mai fragmentate. Coeziunea este posibilă doar cu eforturile potrivite; altfel, riscul este ca societatea să se rupă în grupuri tot mai izolate și antagonice.
Una din problemele cu care se confruntă omenirea în prezent este dată de inegalitatea economică. Conform OECD (2023) “Inegalitatea economică se referă la diferențele de venituri și avere între indivizi, gospodării sau grupuri dintr-o societate .” În ultimii ani, inegalitatea economică pare să fi devenit un fenomen care duce la divizarea societății, la împărțirea pe categorii de venit între bogați și săraci, ceea ce conduce la excluziune socială.
Desigur, această problemă nu este nouă, omenirea s-a confruntat cu asemenea situații pe tot parcursul istoriei, iar neacordarea atenției cuvenite acestui fenomen a dus de multe ori la conflicte ce au scăpat de sub control, manifestate chiar prin violențe de stradă. Într-o lume concentrată mai mult pe excepții și pe ce nu funcționează decât pe ceea ce urmează cursul dezvoltării în mod natural și continuu, atenția se mută în mod indirect la inegalitate pentru că aceasta pare a fi o problemă cu care se confruntă o parte semnificativă a societății.
Inegalitatea economică nu este doar o chestiune morală, ci un risc concret pentru stabilitatea socială, coeziunea comunitară și dezvoltarea sănătoasă a democrațiilor.
Am remarcat de multe ori că indivizii caută să învinovățească statul sau pe oricine altcineva pentru neajunsurile lor și consideră că alții ar trebui să le rezolve problemele financiare, însă veniturile și averea nu vin ca un dat, ci trebuie gestionate de așa natură încât să lucreze în favoarea noastră. Statul nu are rolul și nici obligația de a ne transforma din săraci în bogați, ci de a oferi măsurile necesare pentru ca noi să găsim soluții la situațiile cu care ne confruntăm prin asigurarea accesului la un cadru educațional corespunzător, la incluziune financiară, la informații relevante și reale, la combaterea fake news-urilor, și așa mai departe. Este necesară intervenția statului în ceea ce privește grupurile vulnerabile, cu scopul de a echilibra situația economică, însă o excepție nu trebuie transformată într-o obligație. Societatea trebuie să echilibreze două perspective complementare, nu contradictorii: Individul responsabil vs. rolul statului și ce oferă statul – sprijin pentru autonomie, nu supărare.
Deși un anumit grad de inegalitate este inerent în economiile de piață, creșterea accentuată a decalajelor poate submina coeziunea socială, echitatea oportunităților și stabilitatea economică pe termen lung (Stiglitz, 2012 ). Creșterea accentuată a decalajelor nu doar că amplifică inechitățile, ci pune în pericol însăși structura și stabilitatea societății. Stiglitz argumentează că inegalitatea severă degradează încrederea în sistemele democratice și în statul de drept, pe măsură ce bogăția conferă influență disproporționată asupra politicii.
Orice acțiune are o reacțiune, iar inegalitatea economică din secolul XXI a apărut ca urmare a unei serii de cauze precum:
• Globalizarea – ceea ce duce la relocarea producției în țări care permit costuri mai mici;
• Progresul tehnologic – a favorizat forța de muncă înalt calificată;
• Diferențele în educație și competențe;
• Accesul inegal la active precum: proprietăți, terenuri, investiții.
Globalizarea nu este în sine un factor negativ deoarece umanitatea este nevoită să evolueze și să găsească soluții privind eficientizarea și eficacitatea muncii, dar orice schimbare influențează în diverse modalități mersul normal al lucrurilor. De asemenea, progresul tehnologic este necesar într-o societate orientată spre evoluție și prosperitate. Diferențele în educație și competențe reprezintă atât o cauză, cât și un factor de perpetuare a inegalității economice. Accesul inegal la educație generează șanse inegale pe piața muncii, iar pe măsură ce crește cererea pentru competențe digitale și abilități transversale (soft skills), aceste decalaje se adâncesc. Persoanele care, din diverse motive, nu reușesc să se adapteze noilor cerințe ale pieței muncii riscă să întâmpine dificultăți în găsirea unui loc de muncă sau chiar să fie excluse din circuitul economic.
Mai sus am expus câteva cauze macroeconomice, iar dacă facem trecerea la nivel micro accesul la investițiile pe piața de capital este condiționat în mare parte de lipsa sau slaba educație financiară deoarece există un mit în care o mare parte din populație crede, și anume “Pentru a investi este nevoie de mulți bani!”. Acest lucru nu este adevărat deoarece este permisă tranzacționarea pe piața noastră de capital și cu sume mici, de ordinul zecilor sau sutelor de lei. Cheia pentru a deține un portofoliu investițional este construirea unui comportament în acest sens, bazat pe disciplină financiară și diversificare. Mai multe detalii și pașii necesari pot fi oferite / oferiți de brokerii de investiții autorizați de ASF care se regăsesc atât pe site-ul Autorității, cât și pe site-ul BVB. Investițiile pe piața de capital sunt accesibile oricui, chiar și cu sume modeste – mitul conform căruia ai nevoie de “mulți bani” pentru a începe este depășit.
Inegalitatea economică dă naștere unor efecte negative multiple, precum:
• Reducerea încrederii în instituțiile statului – Studiul realizat de Gould și Hijzen (IMF Working Paper, 2016 ) confirmă că peste 40% din declinul încrederii sociale în Statele Unite se datorează creșterii inegalității în venituri, iar aceste efecte se găsesc inclusiv în Europa. De asemenea, încrederea în instituțiile statului este afectată din cauza mai multor factori, precum: percepția ca nedreptate, fragmentarea socială sau expunerea la riscul economic. Măsurile care pot contracara efectele negative ar putea fi printre altele: digitalizarea serviciilor publice, politicile publice echitabile, salarii minime decente, lupta împotriva corupției și transparența instituțională;
• Creșterea tensiunilor sociale și politice – duce la generarea frustrării colective și polarizării sociale când diferențele de venit, dar mai ales cele de oportunități devin vizibile și persistente, ori aceste măsuri duc la pierderea coeziunii sociale și polarizare între clasele sociale cu discursuri de tip “noi vs ei” (Wilkinson and Pickett, 2009 );
• Productivitatea mai scăzută și încetinirea creșterii economice – printr-o risipă sistematică de talent, idei și motivație. O parte semnificativă a populației nu are un acces echitabil la resurse, lucru care duce la slaba funcționare a economiei. Raportul OECD (2015) , In it Togheter: Why less inequality benefits all spune printre altele că țările cu niveluri ridicate de inegalitate înregistrează în medie o creștere economică mai slabă, iar inegalitatea crescută din țările membre OECD a redus PIB-ul cu 4,7% între 1990 și 2010.
Inegalitatea economică afectează multe domenii și indivizi, iar reglarea ei poate fi asigurată printr-o educație financiară corespunzătoare. Aceasta este un cumul de factori precum cunoștințe, comportament și atitudini care corelate cu disciplina financiară și delimitarea clară a nevoilor de dorințe, poate face ca resursele noastre financiare să fie un aliat în construirea eficientă a averii, ori gestionarea corectă a bugetului. De asemenea, elaborarea politicilor publice de protecție socială precum sistemele de asistență socială bine direcționate care să sprijine incluziunea economică și salarii minime echitabile pot fi factori ce combat eficient inegalitatea economică. Educația financiară corelată cu comportamentul financiar sănătos și politicile sociale echitabile sunt elemente-cheie în reducerea inegalității economice. Prin combinarea acestor componente – cunoștințe financiare, disciplină în gestionarea banilor și politici publice bine țintite – societățile pot transforma resursele individuale în oportunități de creștere și incluziune.
Prin urmare, abordarea sistemică a inegalității economice trebuie să includă educație financiară, incluziune reală și politicile sociale eficiente, care împreună contribuie la echitabilitate, stabilitate economică și dezvoltare durabilă.
Corecta gestionare a bugetului personal ne poate face mai rezilienți la șocurile economice și reduce inegalitatea economică. De asemenea, transparența și guvernanța incluzivă asigură construirea unui mediu ce reduce corupția și accesul inegal la active în toate formele lor.
Prosperitatea economică este un ideal sau un scop deoarece o direcție clară poate contribui semnificativ la reglarea disensiunilor din societate și crearea de comunități bine informate care pot pune umărul la dezvoltarea economică.
„Economic prosperity is not so much a material problem; it is, first of all, an intellectual, spiritual, and moral problem.” Ludwig von Mises. Așa cum rezultă, prosperitatea nu este doar despre creșterea avuției, ci și despre cultură financiară, valori civice și atitudini morale.
„The only true and sustainable prosperity is shared prosperity.” Joseph E. Stiglitz.
Prosperitatea autentică nu este doar despre acumularea individuală, ci despre o creștere economică inclusivă și durabilă, din care beneficiază întreaga comunitate. În contextul creării unor comunități bine informate, prosperitatea partajată devine un motor al coeziunii sociale, al echității și al stabilității pe termen lung.
Inegalitatea economică nu poate fi combătută doar prin intervenții punctuale, ci necesită o abordare sistemică, coerentă și pe termen lung. În acest cadru, alfabetizarea financiară joacă un rol esențial: nu doar că le oferă indivizilor instrumentele necesare pentru a-și gestiona mai bine resursele, dar contribuie și la reducerea vulnerabilităților economice, la creșterea incluziunii și la consolidarea mobilității sociale. O societate în care educația financiară este accesibilă tuturor este o societate în care inegalitatea nu este o condamnare, ci o problemă care poate fi corectată.
1. https://www.oecd.org/en/data/indicators/income-inequality.html
2. Stiglitz, J.E. (2012). The Price of Inequality. New York: W.W. Norton & Company.
3. https://www.ecb.europa.eu/press/economic-bulletin/articles/2022/html/ecb.ebart202203_02~f9d2d059f0.en.html
4. https://www.imf.org/en/Blogs/Articles/2017/05/10/the-economics-of-trust
5. Wilkinson & Pickett (2009) – The Spirit Level: Why More Equal Societies Almost Always Do Better
6. https://www.oecd.org/en/publications/in-it-together-why-less-inequality-benefits-all_9789264235120-en.html
