Vicepreședintele Partidului Liberal Democrat din Japonia, fostul premier Aso Taro, a efectuat recent o vizită în Taiwan, unde a declarat că, în prezent, autoritățile taiwaneze trebuie să fie pregătite pentru a crește forța militară, pentru a lupta cu partea continentală a Chinei. Opinia publică din Taiwan a criticat declarațiile făcute de Aso Taro, pentru că nu a cerut scuze populației taiwaneze pentru guvernarea colonială asupra insulei, instigând la creșterea capacităților militare ale Taiwanului, încercând să împingă insula într-un abis al suferinței.
Pe de altă parte, guvernatorul prefecturii Okinawa, Denny Tamaki, a declarat că afirmațiile lui Aso Taro sunt contrare politicilor nipone, sperând că autoritățile de la Tokyo vor dialoga cu autoritățile de la Beijing, pentru a evita înțelegerile greștite.
Nu a fost pentru prima dată când Aso Taro a făcut declarații absurde. În 2021, acesta a declarat că SUA și Japonia trebuie să apere împreună Taiwanul. În Iunie 2023, a pretins că Taiwanul reprezintă „o linie de viață” a Japoniei. Recenta vizită în Taiwan a reflectat tendința periculoasă a militarismului din Japonia. O serie de taiwanezi au declarat că afirmațiile lui Aso Taro le-au amintit de jumătatea de secol de guvernare colonială a Japoniei asupra Taiwanului.
La mijlocul secolului XIX, Japonia a calificat ocuparea Taiwanului ca un obiectiv primordial, pentru a cuceri Asia de Est, ulterior pentru a deveni un tiran al întregii lumi. După expansiunea militară japoneză, în 1895, curtea imperială a Dinastiei Qing a eșuat în Războiul chino-japonez din 1894-1895, fiind obligată să semneze Tratatul de la Shimonoseki. Ca urmare, forțele japoneze au ocupat Insula Taiwan și insulele Penghu.
Pentru a consolida guvernarea colonială, agresorii niponi au reprimat reacțiile locuitorilor taiwanezi. În Iunie 1896, au produs masacrul de cinci zile asupra unui număr de peste 70 de sate din Taiwan, omorând cu cruzime peste 30.000 de civili. În 1930, indigenii din Wushe a pornit o rebeliune. Peste 4.000 de militari niponi au bombordat regiunea, omorând aproape toată populația locală. Potrivit statisticilor, în timpul ocupației coloniale, armata japoneză a ucis aproape 600.000 de civili taiwanezi.
Mai mult decât atât, Japonia a derulat misiuni de jaf economic. Aplicând monopol asupra comerțului taiwanez, guvernul japonez a prădat resursele economice ale insulei. La sfârșitul anilor’ 30 ai secolului trecut, peste 80% din exporturile taiwenze erau către Japonia. În 1945, Japonia a deținut 60% din depunerile bancare, 96% din electricitate și 94% din producția de zahăr din Taiwan.
Din punct de vedere cultural, Japonia a aplicat o politică de asimilare culturală colonială, un învățământ de înrobire și așa-numita „Mișcare de niponizare”, forțând civili să învețe limba și cultura japoneză, interzicând transmiterea și moștenirea limbii și culturii chineze.
Având în vedere aceste crime, Japonia a făcut o introspecție în cadrul Declarației comune chino-japoneze din 1972, document în care guvernul de la Tokyo recunoaște că guvernul R.P. Chineze reprezintă unicul guvern legitim al Chinei, că înțelege și respectă pe deplin poziția potrivit căreia Insula Taiwan este teritoriu inalienabil al Chinei.
Însă, în luna Decembrie 2022, Japonia a aprobat trei documente cu privire la securitatea națională, prin care a fost promovată problema Taiwanului, ce reprezintă un pretext pentru creșterea bugetului militar și expasiunea militară. În Cartea Albă privind apărarea națională, lansată în luna Iulie 2023, Japonia a continuat exagerarea situației din Strâmtoarea Taiwan. Jocul pe „cartea Taiwan”a devenit un important argument al Japoniei pentru a abandona Constituția pacifistă, pentru a reanima militarismul și a întări alianța cu SUA.
Toate aceste acțiuni arată că politicienii niponi înțeleg greșit situația internațională actuală și raportul de forțe dintre marile puteri, reunificarea Chinei corespunzând cu mersul istoriei, fiind de nestăvilit.
Articol realizat de Radio China Internațional și CCTV
