Prin anii ’80, o echipă a televiziunii a fost trimisă pe teren pentru a realiza un reportaj despre ritmul campaniei de vară din agricultură. Disciplinaţi, jurnaliştii ajung într-o comună oarecare din Bărăgan. Nimeni pe câmp, nimeni pe uliţe. Praf și prea multă liniște. Mister. Într-un final apare o bătrânică cu o carte sub braț. „Sărut mâna, unde sunt oamenii comunei?”- întreabă reporterul. „Păi, unde să fie? Sunt la Căminul Cultural, la orele de engleză…”- răspunde ea. „ Cursuri de engleză acum, în perioada asta? Cine mai strânge recolta?” – reacționează mirat jurnalistul.”I don’t know, maybe the students or the army”- replică, fără accent, localnica.
Pe atunci, părea o glumă. La fel și în prezent, cu o mică, dar mică schimbare. Și nu mai este o glumă. Studenții nu mai sunt obligați să facă practică agricolă, iar armata își vede de treaba ei pentru care a fost înființată. Este drept că și tehnica agricolă a evoluat, dar am rămas fără… tehnicieni calificați. Fermierii caută în zadar forță de muncă. Culmea, chiar și pentru treburile în gospodărie, cu greu mai găsești pe cineva să muncească „cu ziua”. În legumicultură, zootehnie – același lucru. Este agricultura un caz singular? Din păcate, nu. În construcții, turism, transporturi, chiar și în comerț, criza forței de muncă a devenit cronică. Pentru un întreprinzător, acoperirea locurilor de muncă vacante reprezintă o misiune imposibilă. ”Salariile sunt mici, iar forța de muncă a plecat în străinătate” reprezintă scuzele penibile și fără suport pentru explicarea crizei actuale și am să explic de ce aceasta este o pistă falsă.
Dacă lucrurile stau așa, ce este de făcut? Până în prezent, singura soluție o reprezintă… importul de forță de muncă din diverse zone ale lumii, în special țările asiatice. Cine critică această soluție se înșală, căzând în capcana populismului ieftin, deoarece străinii nu vin să fure locurile de muncă ale românilor, ci doar să acopere un gol artificial creat. Mai exact, contaminat.
Zilele trecute, Ministerul Muncii și Protecției Sociale a supus dezbaterii publice, așa cum legea o cere, un proiect de Hotărâre de Guvern prin care se stabilește noul contingent de lucrători străini nou-admişi pe piața forței de muncă de la 25.000 de persoane în prezent la 50.000 de muncitori. O dublare a cererii care, repet, are cauze obiective, iar forța de muncă posibil atrasă din străinătate beneficiază de același tratament salarial pentru muncitorii autohtoni. Ca și anul trecut, situația nu s-a schimbat în bine. Să reamintim motivarea pentru stabilirea contingentului de 25.000 de lucrători străini regăsită în Nota de Fundamentare: ”În perioada ianuarie-august 2020, 4.135 firme au solicitat eliberarea de adeverințe pentru 49.200 de locuri de muncă vacante pentru care nu a existat forță de muncă disponibilă, comparativ cu aceeași perioadă a anului 2019, când 4.705 firme au solicitat eliberarea de adeverințe și s-au eliberat adeverințe pentru 57.046 de locuri vacante pentru care nu a existat forță de muncă disponibilă. Principalele domenii de activitate conform clasificării activităților din economia națională CAEN pentru care s-au eliberat adeverințe în vederea ocupării locurilor de muncă vacante nu au putut fi ocupate deoarece nu a existat forță de muncă disponibilă, în perioada ianuarie-august 2020, se prezintă astfel: lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale 1.568; lucrări de construcții a altor proiecte inginerești n.c.a. – 2.695; restaurante – 2423; dezvoltare (promovare) imobiliară – 1.956; hoteluri și alte facilități de cazare similare – 1.629; lucrări de construcții a drumurilor și autostrăzilor – 1.532; transporturi rutiere de mărfuri 1.108; activități de contractare, pe baze temporare, a personalului 1.004; alte lucrări speciale de construcții n.c.a. – 83; activități de inginerie și consultanță tehnică legate de acestea – 826. Principalele ocupații (conform Cod COR) pentru care s-au eliberat adeverințe în perioada ianuarie -august 2020 se prezintă astfel: muncitor necalificat la demolarea clădirilor, căptușeli zidărie, plăci mozaic, faianță, gresie, parchet – 4.943; muncitor necalificat la spargerea și tăierea materialelor de construcții – 4.613; zidar rosar – tencuitor – 2. 547; fierar betonist – 1.838; dulgher (exclusiv restaurator) – 1.600; ajutor bucătar – 1.433; sudor – 1.409; muncitor necalificat la întreținerea de drumuri, șosele, poduri, baraje – 1.162; manipulant mărfuri 1.122; lucrător bucătărie (spălător vase mari) – 1.110”. Nici în prezent, motivarea atingerii plafonului de 50.000 de muncitori străini nou admiși pe piața muncii din România nu arată mai bine. Criza forței de muncă s-a acutizat. O dimensiune mai exactă a nevoii de forță de muncă din economie este dată de indicatorul „locuri de muncă vacante declarate în mod repetat de angajatori” din cauza faptului că aceste locuri de muncă nu pot fi ocupate. Motivele sunt diverse, dintre acestea menționăm forța de muncă necorespunzătoare din punct de vedere al așteptărilor angajatorilor la nivel local, calificări/competențe neconforme cu caracteristicile locurilor de muncă, locurile de muncă nu sunt dorite de persoanele în căutarea unui loc de muncă, nefiind în concordanță cu așteptările persoanelor în căutare de loc de muncă (ex: condiții de muncă precare, nesatisfăcătoare, distanța mare față de domiciliu etc). Lucrurile stau și mai rău deoarece aceste locuri de muncă căutate de angajatori nu necesită o pregătire profesională de excepție. Majoritatea sunt locuri de muncă necalificate.
Și atunci, de ce? Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns. Cum adică? Noi căutăm în străinătate lucrători, fie ei „spălători de vase mari în bucătărie”, și avem un număr uriaș de oameni care se mulțumesc cu pseudo-ajutoare sociale cu iz electoral. Aici este marea problemă. Ajutorul social în prea multe cazuri reprezintă un mijloc facil de a câștiga voturi și nu este vina beneficiarilor. Sunt folosiți. Nu votezi ce trebuie, ești tăiat de la „ajutorul social”. Se aruncă pe apa sâmbetei colosale sume de bani numai și numai pentru a avea o viață tihnită. Oare tihnită? Este și normal atât timp cât cu banii primiți ușor de la stat să nu mai fie nevoie să deschidă poarta gospodăriei pentru a se angaja. Nu are rost să mai spunem că până și aceste ajutoare sociale, acordate cu prea mare dărnicie, sunt în multe cazuri ilegale. Nu exagerez, deoarece alocarea ajutoarelor este condiționată de prestarea de muncă în folosul comunității. Nu am văzut așa ceva în mediul rural și nu numai. Primarii nu au nevoie de șanțuri pentru canalizare sau pentru întreținerea de drumuri, șosele, poduri, baraje, pentru tencuirea școlilor etc? Se pare că nu, și dacă au în vedere aceste domenii, atunci, iată, sunt salvați de… muncitorii străini. Mai rămâne ca în lista de meserii care trebuie acoperite cu personal din import să se regăsească și poziția de cioban și ajutor de cioban deoarece proprietarii de turme se plâng că nu găsesc doritori. Din păcate.
Evident, angajatorii au cel mai mult de suferit că nu găsesc forță de muncă și că nu sunt încurajați să o aducă din țară ci, iată, din străinătate. Aici nu este vorba despre salariu. Pe hârtie el poate să arate bine la rubrica brut, dar după fiscalizarea excesivă cu cât o să rămână angajatul? Acuzați sunt patronii care „exploatează” forța de muncă, și nu sistemul fiscal. În condițiile în care peste 48 la sută din salariu reprezintă impozite, când costurile de cazare și hrană ale angajaților sunt considerate avantaje salariale, deci impozitate, de același stat, cu ce sumă „pe hârtie” poți să atragi un angajat care să vină de la Dolhasca, nu de la Hanoi, să lucreze și să locuiască la Constanța, Timişoara, București etc? Solicitările repetate ale Confederațiilor patronale, reprezentative la nivel național, prin structurile lor de profil, Federația Patronatelor din Turismul Românesc, numai un exemplu, au rămas doar la nivel de discuții și declarații publice. Faptic, cei din guvern nu s-au grăbit să le aplice deși, tot declarativ, arătau și arată că le susțin.
Acestea sunt rezultatele politicii incoerente de acordare a ajutoarelor sociale. Mult mai grav, se creează falsa și jignitoarea impresie că cei care nu se angajează sunt puturoși. Autoritățile ar trebui să-și ceară scuze pentru această percepție generată chiar de ele. Știu că este greu de schimbat ceva. Este și periculos din punct de vedere… electoral. Versurile lui George Topârceanu din „Vara la țară” sunt actuale și în această vară: ”Când se ia câte-o măsură,/Lumea-njură/Pe agentul sanitar./ Și-l întreabă fără noimă: Ce-ai cu noi, mă?/Pentru ce să dăm cu var?”.
Din păcate, propunerea celor din Ministerul Muncii, de a dubla numărul de muncitori străini în România, este justificată. Nu același lucru îl putem spune despre motivele reale pentru care am ajuns în acest punct.
