Tudor Ionescu (b1.ro)
Preţul petrolului a ajuns, vineri, la cel mai mic nivel din primăvara anului 2016 încoace pe fondul epidemiei de coronavirus „COVID-19„, un baril West Texas Intermediate (WTI) fiind cotat la puţin peste 45 de dolari, iar un baril Brent în jurul cifrei de 50 de dolari.
În acest context, Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) a anunţat organizarea unei conferinţe în intervalul 5-6 martie, aparent pentru a discuta o reducere de producţie. Această propunere a fost înaintată chiar la începutul lunii februarie de către Arabia Saudită – liderul de facto al OPEC. Măsura nu ar fi fost susţinută de Rusia, dar ar fi fost suținută de Iran şi de Algeria, ea însăși cerând adoptarea unor de „măsuri de corectare” în „interesul tuturor” (ale membrilor OPEC).
Iar zilele trecute, Arabia Saudită a anunţat planuri de reducere a exporturilor zilnice de petrol către China cu 500.000 de barili.
Ce țări ar putea fi serios afectate de această evoluţie
În principal, ţările ale căror bugete depind de vânzarea de resurse energetice (mai toți membri OPEC), dar care au şi costuri ridicate producţie.
În 2016, atunci când preţul barilului a atins tot cifra de aproximativ 45 de dolari, foarte mult de suferit a avut Rusia, care-şi vindea petrolul în pierdere. Asta din cauza faptului că Rusia are şi costuri de producţie foarte ridicate: aproximativ 42 de dolari per baril onshore şi 44 de dolari per baril offshore, conform datelor centralizate de IHS Markit, în 2019.
Şi Arabia Saudită a avut de suferit, însă nu atât de mult precum Rusia. Asta datorită faptului că saudiţii au costuri de producţie mici (aproximativ 17 dolari per baril). Prin urmare, Arabia Saudită va continua să obţină profit din petrol, chiar şi dacă preţul actual la petrol se va menţine pentru o lungă perioadă de timp – ceea ce e improbabil.
Costul de producție este totalul costurilor de explorare și de extracție. Acest cost reprezintă o bună parte din prețul total pe care consumatorii îl plătesc la benzinărie, lui mai adăugându-i-se şi taxele impuse de guvern, taxele de transport, taxele vamale și costurile de rafinare.
Alte ţări care ar putea înregistra venituri foarte scăzute din vânzarea de petrol, în această perioadă, sunt Canada, Brazilia, Marea Britanie, Venezuela, Nigeria sau Norvegia. Toate acestea au costuri relativ ridicate de producţie (mai ales pentru petrolul offshore), iar în cazul Venezuelei se adaugă şi infrastructura de extracţie de calitate slabă.
Potrivit datelor Administraţiei Americane pentru Informaţii în Domeniul Energiei (EIA), țările-membre OPEC au avut în 2019 un venit cumulat de 549 de miliarde de dolari numai din exportul de ţiţei. Cifră de anul trecut a fost semnificativ mai mică decât cea raportat în 2018, atunci când a fost raportat un total de 711 de miliarde de dolari.
Iar pentru anul 2020, Administraţia Americană pentru Informaţii în Domeniul Energiei (EIA) estimează pentru OPEC venituri doar uşor mai mari decât cele din 2019, de 580 de miliarde de dolari.
Cele mai mari venituri au fost raportate în 2012, atunci când ţările OPEC au înregistrat un venit cumulat de aproximativ 1,2 trilioane de dolari. La acea dată, însă, preţul unui baril de petrol depăşea 100 de dolari.
În privinţa producţiei, în 2019, OPEC a avut o producţie totală estimată la 30,4 milioane de barili de petrol pe zi. Iar potrivit estimărilor EIA, în 2020 producţia ar urma să fie de 29,2 milioane de barili. Din acest punct de vedere, sursele americane par să fi luat deja în calcul reducerea producţiei de 600.000 de barili pe zi propusă de unii membri OPEC.
Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) este condusă de facto de Arabia Saudită. Din ea mai fac parte Venezuela, Algeria, Congo, Iran, Gabon, Kuwait, Libia, Nigeria, Irak, Emiratele Arabe Unite, Guinea Ecuatorială şi Angola.
