Al.Florin Țene
La sfârșitul secolului al XIX-lea, Drăgășaniul traversa o perioadă de modernizare economică și socială. Dezvoltarea comerțului, afirmarea burgheziei locale și extinderea învățământului au creat premisele apariției unei vieți culturale active.
În această perioadă, cartea și presa au devenit principalele instrumente de educare a populației. Creșterea alfabetizării și interesul pentru lectură au determinat apariția bibliotecilor publice și a caselor de citit, instituții care aveau să contribuie decisiv la formarea intelectuală a generațiilor tinere.
Documentele păstrate în arhive demonstrează existența încă din secolul al XIX-lea a unei biblioteci locale cu un fond impresionant pentru acea vreme. Inventarele consemnează existența a 184 de volume în limbile franceză, greacă și italiană, alături de dicționare, atlase și lucrări de istorie, geografie și drept.
Aceste colecții ilustrează nivelul intelectual ridicat al elitei locale și deschiderea către cultura europeană.
Un moment important îl constituie reforma inițiată de ministrul Instrucțiunii Publice, Spiru Haret, care a dispus organizarea unui sistem de biblioteci publice în toate județele țării. Ca urmare, biblioteca din Drăgășani și-a consolidat activitatea, fiind administrată de cadrele didactice ale Școlii Primare „Frații Niculescu”.
În anul 1914, ziarul Gazeta Drăgășanilor anunța înființarea unei Case de Citit și lansa apeluri către cetățeni pentru donații de cărți și fonduri. Inițiativa demonstrează existența unei autentice solidarități culturale și preocuparea comunității pentru educație.
Ulterior, Subfiliala Drăgășani a Ligii Culturale a Românilor a contribuit la dezvoltarea bibliotecii, fondul documentar ajungând la aproximativ 4.200 de volume înainte de anul 1947.
Un moment de cotitură în istoria culturală a orașului îl constituie înființarea, în jurul anului 1908, a primei tipografii moderne.
Aceasta a fost organizată de întreprinzătorii I. Adămoiu și N. M. Ionescu, care au pus bazele unei activități editoriale locale deosebit de importante.
Tipografia a funcționat până în apropierea Primului Război Mondial și a tipărit cel puțin unsprezece volume, astăzi cunoscute prin exemplarele păstrate în biblioteci și arhive.
Importanța acestei tipografii depășea simpla activitate comercială. Ea a devenit instrumentul prin care administrația locală comunica populației noile regulamente și măsurile edilitare.
Printre primele tipărituri administrative se numără: Condițiile generale asupra iluminatului particular cu electricitate în orașul Drăgășani (1909);Regulamentul pentru fabricarea pâinii și vânzarea ei în comuna Drăgășani (1909); regulamente privind igiena publică și administrația comunală; diferite formulare și imprimate oficiale. Aceste publicații marchează începuturile tiparului administrativ modern în oraș.
În paralel cu dezvoltarea tipografiei au apărut și primele edituri locale.
Cele mai cunoscute au fost: Editura Curechianu; Editura Adamescu.
Acestea au contribuit la publicarea de lucrări istorice, religioase, didactice și literare, devenind principalii promotori ai culturii scrise locale.
Deși producția editorială nu era foarte numeroasă, existența unor edituri într-un oraș de dimensiunile Drăgășaniului reprezenta un fapt remarcabil în peisajul cultural românesc al începutului de secol XX.
Odată cu apariția tipografiilor, presa locală începe să capete o identitate proprie.
Cel mai cunoscut periodic este Gazeta Drăgășanilor, publicație care reflecta viața administrativă, economică și culturală a orașului.
În paginile sale apăreau: informații administrative; cronici culturale; apeluri publice; articole privind dezvoltarea învățământului; știri comerciale; anunțuri și reclame.
Prin această activitate, presa locală contribuia la consolidarea identității comunității și la răspândirea valorilor culturale.
Viața publică din Drăgășani nu a rămas izolată. În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, activitatea prefectului Dimitrie Simulescu a generat ample controverse.
Broșura Goana după instrucțiuni a domnului Dimitrie Simulescu, tipărită la București în anul 1883, critica modul în care acesta administra fondurile destinate construirii unei școli.
Cazul a depășit interesul local și a fost comentat chiar de Mihai Eminescu în paginile ziarului Timpul.
În articolele din 12 septembrie 1882, 23 decembrie 1882 și 30 martie 1883, Eminescu condamnă transformarea Mănăstirii Cozia în penitenciar și responsabilitatea administrației liberale conduse de Simulescu. Aceste intervenții demonstrează că problemele județului Vâlcea deveniseră subiecte de interes național.
Primele volume imprimate la Drăgășani au fost, în principal: regulamente administrative; broșuri juridice; lucrări de popularizare; publicații școlare; materiale religioase; lucrări cu caracter agricol; volume literare de mici dimensiuni.
Aceste tipărituri răspundeau nevoilor practice ale comunității, dar contribuiau și la dezvoltarea unei elite intelectuale locale.
Istoria tiparului drăgășănean demonstrează că orașul nu a fost doar un centru comercial renumit prin podgoriile sale, ci și un important focar cultural.
Biblioteca publică, tipografiile, editurile și presa au format infrastructura intelectuală care a permis afirmarea numeroșilor profesori, publiciști, scriitori și oameni de cultură proveniți din această zonă.
Primele ziare și cărți publicate la Drăgășani au constituit fundamentul vieții culturale moderne, contribuind la democratizarea informației și la consolidarea conștiinței civice.
Apariția tipografiilor și a presei locale reprezintă unul dintre cele mai importante momente din istoria culturală a Drăgășaniului. Activitatea editorială desfășurată în primele decenii ale secolului al XX-lea a favorizat răspândirea educației, dezvoltarea administrației moderne și afirmarea unei elite intelectuale locale. Prin cărțile și ziarele tipărite aici, Drăgășaniul s-a înscris în circuitul cultural al României moderne, devenind un reper al vieții spirituale din sudul Olteniei.
Bibliografie
Arhivele Naționale ale României – Serviciul Județean Vâlcea, Fond Prefectura Județului Vâlcea, dos. 973/1852.
Șerban, Constantin (coord.), Monografia municipiului Drăgășani, Râmnicu Vâlcea, 2004.
Timpul, București, nr. din 12 septembrie 1882.
Timpul, București, nr. din 23 decembrie 1882.
Timpul, București, nr. din 30 martie 1883.
Gazeta Drăgășanilor, colecția anului 1914.
Spiru Haret, rapoarte și documente privind organizarea bibliotecilor publice.
Istoria tiparului românesc și a presei locale din Oltenia – lucrări de specialitate privind cultura tipărită românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea.
