Mulţumesc Destinului pentru că din itinerariile mele diplomatice nu a lipsit Capitala Greciei, Atena. În acest oraş am ajuns de câteva ori în perioada 1994-1997 în calitate de Secretar General Adjunct al “Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre” (Republica Elenă fiind membru fondator al acestei structuri regionale) pentru a organiza şi participa la o serie de manifestări ce intrau în competenţele mele: transporturile, cooperarea academică şi turismul. De fiecare dată, indiferent de anotimp, mi-am făcut timp spre a vizita anumite obiective istorice din Atena, trăind printre ruinele străvechi adevărate lecţii de istorie antică. Iată câteva dintre acestea:
*Acropole sau Stânca Sacră cum mai este cunoscută în rândul atenienilor se întinde pe o suprafaţă de circa 3 hectare şi este situată la o altitudine de 156 de metri deasupra Văii Ilissos. În mileniul al II-lea Î.Hr. funcţiona ca o cetate care proteja atât palatele regale, cât şi lăcaşurile de cult, fiind înconjurată de Pelasgicon, un zid ridicat înainte de invaziile doriene de la începutul anilor 1.200 Î.Hr. Înfăţişarea sa definitivă datează din perioada clasică (anii 450-330 Î.Hr.) când au fost construite trei temple şi două teatre vestite în lumea antică; în timpul dominaţiei Imperiului Bizantin templele au fost transformate în biserici. După preluarea Atenei de către armata turcă în 1456 Parthenonul a fost utilizat ca sediu al acesteia, iar Erechtheionul ca harem al guvernatorului turc. După eliberarea de sub Imperiul Otoman noul stat elen a procedat la ample săpături arheologice între anii 1835 şi 1837, numeroasele artefacte valoroase fiind astăzi expuse la “Muzeul Acropole”.
*Parthenonul/Templul Zeiţei Athena Parthenos (Fecioara Atena) a fost construit în perioada 447-438 Î.Hr., fiind o capodoperă a arhitecturii greceşti. Grandiosul monument are 70 de metri lungime şi 30 de metri lăţime; avea cândva 2 camere mari: în prima se afla statuia Zeiţei Atena, iar cea de-a doua era folosită de preoţi. Templul era decorat cu numeroase statui şi basoreliefuri, o parte dintre ele fiind în prezent la “British Museum” din Londra; am avut prilejul de a le vedea în vizita efectuată în Anglia împreună cu soţia mea în vara anului 2009.
Parthenon Foto: Thermos, CC BY-SA 2.5 https://creativecommons.org/licenses/by-sa/2.5, via Wikimedia Commons
*Templul Erechtheion care a fost dedicat legendarului erou grec Erichthonius avea la origine celebrul “Portic al Caryatidelor” alcătuit din 6 statui feminine de marmură albă care îndeplineau, de asemenea, rolul unor coloane de susţinere a întregului edificiu. Cinci dintre ele le-am putut vedea, fiind expuse în “Muzeul Acropole”. Renumitul monument a fost descris de geograful roman Pausanias după un veac de la prima sa restaurare efectuată în secolul I D.Hr.
*Templul lui Hefaistos închinat Zeului Focului şi al Metalelor a fost construit în perioada 460-420 Î.Hr., fiind cunoscut si sub denumirea de “Theseum/Theseion” datorită credinţei din perioada bizantină că acolo ar fi fost îngropate osemintele acelui erou legendar. Este un monument foarte bine păstrat având dimensiunile de 31,7 metri x 13,7 metri şi splendide Coloane (câte 6 pe laturile estică şi vestică şi câte 13 pe laturile nordică şi sudică). Sculpturile frontonului înfăţişează luptele lui Theseus şi Hercules.
*Templul lui Zeus se afla la o distanţă de circa 500 de metri de Acropole pe Bulevardul Amalias. Era realizat din marmură adusă de pe Muntele Penteli, avea 106 Coloane în stil corintic dintre care numai 15 au mai rămas până în zilele noastre. După repetate tentative de construire, Templul a fost finalizat abia în anul 129 D.Hr. în timpul domniei Împăratului Hadrian care ridicase în interior şi o Statuie a lui Zeus din aur şi fildeş.
*Templul Zeiţei Atena Nike (Atena cea Victorioasă) a fost construit între anii 427 şi 424 Î.Hr., în timpul tratatului de pace între Atena şi Sparta. Acest templu rămăsese intact până în 1686 când a fost demolat de turci; ei au utilizat pietrele edificiului la construirea unor ziduri de apărare împotriva armatei veneţiene.
*Arcada lui Hadrian, situată în proximitatea Pieţei Syntagma a fost ridicată cu prilejul sosirii, la Atena, a Împăratului roman în anul 131 D.Hr. Unele documente istorice se referă la două inscripţii care erau gravate pe acea Arcadă; pe partea dinspre Acropole: “Aceasta este Atena, cetatea veche a lui Tezeu.”, iar pe partea dinspre noul oraş: “Acesta este oraşul lui Hadrian, nu al lui Tezeu.”. În secolul al XVIII-lea Arcada a fost integrată celor 7 porţi ale zidului de apărare a oraşului, făcut de turci împotriva atacurilor trupelor albaneze.
*Noul Bouleuterion se numeşte astfel de la cuvântul din limba greacă “boule” care însemna “consiliu”; acolo se adunau oficialităţile oraşului, discutau şi adoptau diverse hotărâri. Am mai putut vedea câteva fragmente din fostul amfiteatru.
*Odeonul lui Herodes Atticus situat pe pantele Dealului Acropole era un teatru antic construit în anul 161 D.Hr. de către filosoful, politicianul şi profesorul Herodes Atticus în memoria soţiei sale Aspasia Annia Regilla care decedase cu un an înainte. Era iniţial un splendid amfiteatru semi-circular având diametrul de 76 de metri şi o capacitate de 5.000 de persoane; era protejat de soare sau de ploi de un acoperiş din lemn de cedru. Începând din 1957 acel monument este gazda unor concerte şi spectacole de teatru.
*Poarta Propyleea – care era la origine singura posibilitate de intrare în Acropole – avea numeroase picturi murale pe teme istorice şi legendare.
*Teatrul lui Dionisos a fost descoperit în urma săpăturilor arheologice efectuate în secolul al XVIII-lea. Forma acestuia datează din perioada lui Lycurgus, unul din cei zece vestiţi oratori ai epocii clasice, care a sponsorizat construirea imensului monument cultural.
Teatrul lui Dionisos Foto: Dalbera, CC BY 2.0 https://creativecommons.org/licenses/by/2.0, via Wikimedia Commons
*Templul lui Poseidon avea 42 de Coloane înalte de 6 metri din marmură albă în stil doric, dar dintre ele au rămas până astăzi doar 15. Acest templu a fost distrus în anul 339 D.Hr. de Împăratul Bizanţului, Arcadius.
*Agora Antică era locul întrunirilor cu caracter religios, politic, social, comercial. Conform unor scrieri străvechi în acel spaţiu se aflau multe monumente printre care: Porticul lui Attalus; Porticul lui Hermes; Templul Afroditei Urania; Templul lui Apollo Patroos. O parte a Agorei a fost descoperită la finele secolului al XIX-lea când se desfăşurau ample lucrări de construire a căii ferate Atena – Pireu de către o companie germană.
*Agora Romană se afla în vecinătatea Agorei Antice de care era conectată printr-o stradă pavată. Potrivit unei inscripţii pe un fragment de poartă, Agora Romană a apărut datorită sponsorilor săi, Împăraţii Iulius Cezar şi Augustus. În timpul domniei Împăratului Hadrian, în acea zonă a fost construită o mică bibliotecă.
*Turnul Vânturilor din cadrul Agorei Romane a fost ridicat în secolul I D.Hr. cu sprijinul financiar al astronomului Andronicos din Kyrchos, Macedonia. Edificiul din marmură are o formă octogonală, fiecare latură a sa fiind lungă de 3,2 metri. Acoperişul este conic şi dispune de o anexă cilindrică în partea sudică şi de 2 porticuri în stil corintic, unul în partea de nord-est şi celălalt în partea de nord-vest. Frizele Turnului înfăţişează cele 8 Zeităţi în funcţie de direcţia lor: Boreas/nord, Kaikias/nord-est, Eurus/est, Apeliotes/sud-est, Notus/sud, Livas/sud-vest, Zephirus/vest şi Skiron/nord-vest. Iniţial, Turnul a fost folosit pentru a indica trecerea timpului după poziţia Soarelui, iar mai târziu pentru prezicerea vremii. Turnul a avut de-a lungul timpului diverse destinaţii: clopotniţă în epoca bizantină; refugiu spiritual (“tekke” în limba turcă) în perioada dominaţiei otomane ş.a. Excavarea integrală a monumentului a început în anii 1837-1845 şi a continuat în veacul trecut.
Vă mai amintiţi cântecul interpretat de Mireille Mathieu, Acropolis, adieu? Astăzi – după ce s-au scurs câteva decenii de la vizitele mele la Atena – încă îmi mai aduc aminte cu mare plăcere de această melodie şi de câteva din versurile ei: “Ce soir c’est notre dernier soir;/Demain matin je partirai./Tu resteras dans ma mémoire/Comme un bonheur, comme un regret./Acropolis, adieu!”.
