miercuri, 1 aprilie, 2020
1.8 C
București

Remember Leonida Lari, marea poetă a Basarabiei şi a României

Cu numai două zile în urmă, pe 11 decembrie, s-au comemorat 7 ani de la încetarea din viaţă a poetei şi militantei Leonida Lari, figură marcantă a artelor din Republica Moldova şi România, ţări pentru a căror unire a militat neobosit.

Leonida Lari s-a născut la 26 octombrie 1949 la Bursuceni, în apropiere de Bălţi (RSS Moldovenească, URSS), într-o familie de învățători, mama sa fiind Nadejda Tuchilatu. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, din Chişinău, Facultatea de filologie. A fost colaborator la Muzeul de literatură D. Cantemir din Chișinău (1971-1973), redactor la revista ”Literatura şi Arta” (1985-1988) din RSSM, redactor șef al primei publicații în grafie latină din Republica Moldova – ”Glasul naţiunii”(1988-2003).

Leonida Lari a fost membru PRM timp de aproape 10 ani, ea obținând în total trei mandate de deputat, potrivit Wikipedia.

Este autor a 24 de volume de poezie și proză, precum și traducător din marea poezie universală (Safo, Poe, Byron, Hölderlin, Novalis, Lermontov, Maciado, Rimbaud).

A obţinut numeroase premii, printre care Premiul revistei Cronica (Iaşi), Premiul ”Tibiscus” (Serbia), Premiul Academiei Române pentru poezie ”Mihai Eminescu”.

Lirica sa avea o forţă de expresie şi de pătrundere aparte, făcându-te să simţi acel fior unic al Poeziei, cu majusculă: ”Seară de toamnă…/Din înălţimea albastră/Norii aruncă/Lacrimi mai reci în fereastră./Ce mână albă/Lasă o carte din stele,/Deschisă tocmai/La cifra vieţii mele”. (”Cartea”, din volumul ”Aldebaran”, 1996). ”Când stau stană sub teascul durerii,/Când mi-e ceasul mai trist ca oricând (…)/Mi se face o sete grozavă/De ceva neînvins. nevăzut/Care pe-astă planetă bolnavă/E numit cărturar ”absolut”./Nume sec ce nicicui dăunează,/Nici chiar unui model de artist,/Dar eu ştiu că într-însul veghează/Suferindul şi marele Crist” (”Crist”, idem).

Cu toate că în lirica sa întâlnim şi poezii, să le spunem, clasice, poeta Leonida Lari era preocupată de tot ceea ce transcende terestrul şi lumea muritoare, în versurile sale apărând referiri la imensele spaţii de deasupra noastră, la fiinţarea (de sine stătătoare) a spiritului, la tot ce înseamnă etern şi semnificaţii ezoterice ale destinului.

”Răsare soarele… de mult nu te-am văzut/Şi răsăritul o speranţă-mi pare,/Cu aripi albe fluturând tăcut/Spre-o vagă, azurie depărtare./Lumina se desface peste zări/Născând o scoică-a soarelui sub astre/Ce-ncape-ntinderi de uscat şi mări/Şi-nseninează sufletele noastre” (”Scoica solară”, din volumul ”Învingătoarele spaţii”, 1999). (A se vedea şi proza ”Naşterea spiritului”, din acelaşi volum).

”Se mută şi dragostea-mi tristă pe cruce/Cu-al ei foc răstignit/Dumnezeu aminte de mine-şi aduce,/Pentru că te-am iubit./Şi o scară-mi întinde printre dueluri/Dintre demoni şi miel,/Ce mult te-am iubit! O, numai în ceruri/Se iubeşte la fel!” (”Numai în ceruri”, din volumul ”Infinitul de aur”, 2001). 

Este autoarea şi a unor fragmente de proză de o sensibilitate aparte, precum ”Sirenele”.

Acum, mai mult ca niciodată, când a ajuns cu sufletul în acele ”Spaţii” pe care le-a cântat, se cuvine să ne amintim că doar poezia şi florile pot opri tancurile şi distrugerea.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

ULTIMA ORĂ

Grant cultural european câștigat de Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române

Institutul de Studii Sud-Est Europene al Academiei Române este câștigătorul unuia dintre cele 185...

Vei fi o victimă sau un supraviețuitor? Lectura poate face diferența

Otilia Caraza, Act şi Politon „Cartea aceasta mi-a schimbat viața!” De câte ori nu ai...

Prețul petrolului se prăbușește. Coronavirusul diminuează dramatic cererea pe piețele lumii

Arabia Saudită a anunțat la începutul acestei săptămâni că intenționează să-și mărească exportul de petrol până la nivelul a 10,6...

TRENDING