Robert Mugabe a trecut în neființă la vârsta de 95 de ani, la un spital din Singapore unde de regulă se îngrijea. Născut în Rhodesia de Sud (numele anterior al Zimbabwe), el a eliberat țara de sub dictatura rasistă sud-africană a lui Ian Smith în aprilie 1980.
Primii săi pași în calitate de lider al acestui stat devenit independent au fost salutați în unanimitate, stimat nu doar pentru ceea ce a făcut pentru independența țării, ci și pentru faptul că era o persoană foarte instruită, cunoscătoare a lumii occidentale. Cei 37 de ani cât a rămas la conducerea țării, prin politica pe care a promovat-o, i-au erodat demnitatea, prestigiul de care s-a bucurat inițial.
«Cu cea mai mare tristețe anunț decesul părintelui fondator al statului independent Zimbabwe și al fostului președinte, comandantul Robert Mugabe», a declarat actualul președinte Emmerson Mnangagwa, care i-a succedat în 2017, după o lovitură de stat militară. De-a lungul deceniilor în care s-a aflat la conducerea țării, relevă toți cunoscătorii domniei lui Mugabe, acest om a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-și păstra puterea, bilanțul său fiind – dată fiind situația dezastruoasă în care se află acum țara – un total eșec. Chiar dacă îi sunt în continuare recunoscute sacrificiile în lupta pentru independența țării, pentru alungarea dominației albilor, pentru care a plătit cu zece ani de temniță, modul în care a evoluat în cei 37 ani de putere – una dintre cele mai îndelungate de pe teritoriul Africii – i-au umbrit meritele. Mugabe lasă țării o moștenire «amestecată» (laude însoțite de grave reproșuri), spune un analist zimbabwean din Harare, Austin Chakaodza… Da, el a fost eliberatorul acestei țări, dar apoi a devenit distrugătorul ei. A pus în aplicare politici care au făcut din Zimbabwe batjocura lumii».
37 ani de domnie
Robert Mugabe a preluat frâiele țării în 1980, când fosta Rhodesie de Sud a devenit independentă. Mult prea îndelungata sa rămânere la putere l-a împins de la statutul de «părintele» independenței țării și prieten al Occidentului, la cel de tiran care, în plus, a provocat prăbușirea economică a țării. Primit ca eliberator în 1980, politica sa inițială de reconciliere în numele unității țării i-au atras apreciere generală, în special în capitalele străine. Rapid, însă, Mugabe eroul devine «mâna forte împotriva opozanților săi». Abuzurile contra opozanților, fraudele electorale și mai ales violenta sa reforma agrară lansată în anul 2000 i-au atras condamnarea Occidentului. Concomitent, începe să fie părăsit de camarazii săi de luptă pentru independență și de fidelii regimului său. Așa se face că, la sfârșitul anului 2017, în urma unei lovituri de stat militare susținută de propriul său partid ZANU-PF și de comandantul armatei, vicepreședintele țării, Emmerson Mnangagwa, cunoscut ca unul dintre cei mai apropiați camarazi de luptă pentru independența țării, Mugabe, cel mai vechi șef de stat în exercițiu de pe planetă la vremea respectivă, este constrâns să demisioneze. De la demisia sa într-o manieră mai mult decât umilitoare, Robert Mugabe, în vârstă și cu grave probleme de sănătate, a avut rare apariții publice.
O economie în continuare în dificultate
Analişti politici locali și nu numai constată că sfârșitul regimului Mugabe nu a înlăturat, în mod miraculos, dificultățile economice enorme ale acestei țări. În iunie 2019, inflația în Zimbabwe atinsese 175%. PIB-ul pe locuitor stagna la 1322 dolari. 80% din populația activă este lovită de șomaj, iar speranța de viață este de doar 57 de ani. Grav este faptul că Zimbabwe este una dintre țările africane grav lovite de SIDA. O cifră a ONU din 2016 arată că 1,3 milioane de zimbabweni erau seropozitivi.
