Al.Florin ȚENE
Opera lui Ion Creangă reprezintă unul dintre reperele fundamentale ale literaturii române și constituie o componentă esențială a programei școlare. Limbajul său artistic, profund ancorat în graiul moldovenesc al secolului al XIX-lea, abundă în arhaisme, regionalisme și expresii populare care, pentru elevul contemporan, pot constitui obstacole în receptarea mesajului literar. În acest context, presa culturală și paginile culturale ale cotidienelor pot deveni instrumente pedagogice complementare manualului școlar și dicționarelor explicative, facilitând accesul elevilor la sensurile cuvintelor ieșite din uz și la universul cultural al operei lui Creangă.
Articolul de față își propune să analizeze funcția educativă a presei culturale în promovarea limbii române literare și în explicarea arhaismelor din opera lui Ion Creangă prin utilizarea sistematică a Dicționarului explicativ al limbii române (DEX).
Presa culturală românească a avut, încă de la apariția revistelor literare din secolul al XIX-lea, un rol important în formarea gustului estetic și în cultivarea limbii române. Publicații precum Convorbiri literare, România literară, Luceafărul, Steaua, Contemporanul, Apostrof, Familia și numeroase suplimente culturale ale cotidienelor au susținut permanent valorificarea patrimoniului literar național.
În paginile acestor publicații au fost publicate: comentarii literare; glosare de termeni vechi; explicații etimologice; analize stilistice; prezentări ale dicționarelor limbii române; rubrici dedicate cultivării limbii.
Prin asemenea materiale, presa contribuie la dezvoltarea competențelor de lectură și la consolidarea vocabularului elevilor.
Originalitatea limbii lui Ion Creangă derivă din păstrarea fidelă a lexicului popular moldovenesc.
În opere precum: Amintiri din copilărie, Povestea lui Harap-Alb, Capra cu trei iezi, Punguța cu doi bani, Ivan Turbincă întâlnim numeroase cuvinte precum: cătrănit care înseamnă supărat,
| prichici | marginea sobei |
| prichici | marginea sobei |
| vârtelniță | unealtă pentru tors |
| târna | a rostogoli |
| ogradă | curte |
| băsmăluță | basma mică |
| ițari | pantaloni țărănești |
Pentru elevi, aceste cuvinte pot deveni bariere de înțelegere dacă profesorul nu utilizează instrumente lexicografice moderne.
Dicționarul explicativ al limbii române (DEX) reprezintă cea mai importantă lucrare normativă pentru explicarea vocabularului românesc.
În activitatea didactică, DEX oferă: definiții clare; indicații privind caracterul arhaic sau regional; etimologia termenilor; exemple de utilizare; variante fonetice.
Consultarea sistematică a DEX dezvoltă: autonomia intelectuală; competențele lexicale; cultura limbii; gândirea critică.
Elevul învață astfel să cerceteze sensurile cuvintelor înainte de interpretarea textului literar.
Presa culturală poate realiza numeroase demersuri educative: Publicarea unor rubrici permanente. Exemple: „Arhaismele lui Creangă”, „Cuvântul săptămânii”, „Cum explică DEX?” Aceste rubrici familiarizează elevii cu metoda consultării dicționarului.
În Glosare ilustrate articolele pot conține: fotografii; ilustrații; desene etnografice; obiecte tradiționale. Astfel, elevul poate înțelege concret noțiuni precum: vârtelniță, război de țesut, prichici, laviță, ștergar
Contextualizarea culturală în presă explică nu doar sensul lexical, ci și contextul social. De exemplu: prichici care înseamnă marginea ridicată a cuptorului. Articolul jurnalistic poate adăuga: loc de dormit iarna; spațiu de povestire; simbol al familiei tradiționale. Astfel, cuvântul dobândește valoare culturală.
Cotidienele pot publica periodic: explicații de vocabular; concursuri pentru elevi; jocuri lexicale; teste DEX; interviuri cu lingviști; recomandări bibliografice.
Prin intermediul lor, presa depășește funcția informativă și devine instrument educațional.
Profesorul poate utiliza un articol din presa culturală în următoarele etape:
Etapa I-Lectura unui fragment din Amintiri din copilărie.Etapa a II–Identificarea arhaismelor. Etapa a III-a -Consultarea DEX. Etapa a IV-a -Compararea definiției cu explicația oferită de articolul jurnalistic Etapa a V-a–Redactarea unui mini-glosar personal.
Utilizarea simultană a: textului lui Creangă; DEX; presei culturale; duce la dezvoltarea: competențelor lexicale; competențelor de lectură; culturii generale; interesului pentru patrimoniul național; autonomiei în învățare.
Elevul nu mai memorează mecanic sensurile, ci le descoperă prin cercetare.
Explicarea arhaismelor poate integra mai multe discipline: limba și literatura română; istorie; etnografie; educație media; jurnalism cultural. Astfel, presa culturală devine o punte între literatură și societate.
Într-o epocă dominată de comunicarea digitală și de reducerea vocabularului activ al tinerilor, presa culturală și paginile culturale ale cotidienelor își pot reafirma misiunea educativă prin promovarea limbii române literare și prin facilitarea accesului elevilor la patrimoniul lexical al clasicilor. În cazul operei lui Ion Creangă, explicarea arhaismelor cu sprijinul Dicționarului explicativ al limbii române transformă lectura într-un proces de descoperire lingvistică și culturală. Colaborarea dintre școală, presă și instituțiile culturale poate conduce la formarea unor cititori competenți, capabili să înțeleagă atât valoarea artistică a textului, cât și evoluția limbii române.
Bibliografie selectivă
Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), ediția a III-a, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016.
Ion Creangă, Opere, ediții critice.
Tudor Vianu, Arta prozatorilor români, Editura Minerva, București.
George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Fundațiilor Regale.
Dumitru Irimia, Introducere în stilistică, Editura Polirom.
Academia Română, Dicționarul limbii române (DLR).
Al. Florin Țene, articole privind rolul presei culturale și educația literară.
