Dr. Dan Mihai Bârliba
Cardiff/Ţara Galilor, august 1984: participarea mea, împreună cu renumita campioană olimpică Lia Manoliu la un seminar internaţional pe tema relaţiei dintre sport şi tineret. Vizita la “Rugby Museum” din cadrul Stadionului “Arms Park”, organizată cu prilejul acelei manifestări, ne-a rezervat o agreabilă surpriză: într-o vitrină era expus tricoul cu numărul 15, purtat de jucătorul Alexandru Penciu în meciul desfăşurat la Cardiff în data de 7 septembrie 1955 între “Combinata Bucureşti” (de facto echipa naţională a României) şi puternica echipă a clubului din Cardiff, care s-a încheiat cu scorul de 6:3 în favoarea gazdelor; alături de tricou se afla fotografia fundaşului nostru. Ghidul ne povestea că, după acel meci memorabil, Alexandru Penciu a fost aplaudat minute în şir de cei 70 de mii de spectatori, unii dintre ei intrând pe gazon şi solicitându-i echipamentul ca amintire. Jocul său excelent a generat comentarii în presa britanică în care românul Penciu era numit “Alexander the Great” (Alexandru cel Mare) şi comparat cu celebrul fundaş al echipei de rugby a Noii Zeelande, Bob Scott.
Nu pot uita surpriza agreabilă, prilejuită de deplasarea oficială la Ventiane în noiembrie 1993 în calitate de Însărcinat cu afaceri ad-interim al României în R.P.D. Laos. Vizitându-l pe un parlamentar, fost student în România, căsătorit cu o româncă şi având împreună un fiu la studii în Vietnam (pe care îl cunoscusem ca şef de Misiune în acea ţară), am văzut în biroul său o fotografie color a Nadiei Comăneci la bârnă şi o replică miniaturală din ipsos a “Coloanei fără sfârşit” a lui Constantin Brâncuşi. Mi-am notat ceea ce dânsul mi-a spus atunci: “Aceste două obiecte vorbesc cel mai bine despre România, cea de-a doua mea patrie, ori de câte ori îmi intră în birou colegi de breaslă sau oaspeţi străini.”. Desigur, nu am lăsat nerăsplătită acea declaraţie, oferindu-i demnitarului laoţian un album filatelic românesc pe care l-a aşezat imediat în vitrina din biroul său spre a se lăuda cu el oricui îl va vizita.
Prezenţa, în aprilie 1975, la un seminar regional organizat la Freetown/Sierra Leone mi-a oferit prilejul de a vizita universitatea publică “Fourah Bay College” la sugestia colegului meu din Secretariatul “Uniunii Internaţionale a Studenţilor”, care era absolvent al prestigioasei instituţii înfiinţate în 1827. În Biblioteca acesteia am regăsit cu plăcere albumul de fotografii “Delta Dunării” având explicaţii în limba engleză, pe care i-l dăruisem cu un an înainte. Prietenul african mi-a mărturisit dorinţa lui ca studenţii şi profesorii Universităţii să cunoască o asemenea minunăţie a naturii, albumul donat Bibliotecii fiind o invitaţie sui-generis de a face o excursie în România.
În cursul anului 1982 ajungeam la Alger/Capitala Algeriei ca membru al delegaţiei conduse de ministrul român pentru problemele tineretului într-o vizită oficială în cadrul unui turneu african care a mai cuprins deplasări în Maroc; Zair; R.D. Congo; Zimbabwe; Guineea. Îmi amintesc faptul că la Biblioteca Universităţii “Benyoucef Benkhedda” gazdele au avut plăcerea de a ne arăta un volum bilingv de poezii ale lui Mihai Eminescu, pe a cărui copertă se afla portretul marelui nostru scriitor, încadrat între doi arbori stilizaţi.
La încheierea misiunii mele ambasadoriale în Georgia în ianuarie 2012, colegul din Japonia mi-a oferit câteva copii ale coperţilor unor opere ale literaturii române, traduse de profesorul Sumiya Haruya în limba japoneză, pe care dânsul le văzuse în “Biblioteca Naţională a Dietei” din Tokyo: “Antologie de basme româneşti”; “Ion” de Liviu Rebreanu; “Şatra” de Zaharia Stancu; “Maitreyi” de Mircea Eliade. Acelaşi bun prieten mi-a dăruit un set de reproduceri ale unor sculpturi brâncuşiene, aflate în muzee nipone: “Sărut”; “Copil adormit”; “Tors de bărbat tânăr”; “Băiat stând”; “Orgoliu”; “Nou-născut”; “Cocoş”; “Pasăre măiastră”; “Muză adormită”; “Primul strigăt”.
Tunis/Capitala Republicii Tunisiene, august 1971: mă aflam atunci şi acolo pentru a reprezenta organizaţia noastră studenţească la Congresul UGET (“Union Nationale des Étudiants Tunisiens”). Cu acel prilej am vizitat “Biblioteca Naţională” creată în anul 1885 sub numele de “Biblioteca Franceză” de către Ali al III-lea, Beyul Tunisului, care a primit titulatura actuală în 1965 după dobândirea independenţei de stat. În rafturile Bibliotecii, reprezentantul UGET care mă însoţea mi-a arătat o carte de poezii în limba franceză ale Iuliei Haşdeu, intitulată “Opere postume”, cuprinzând primul ei volum scris în 1887 sub titlul “Bourgeons d’Avril” (Muguri de Aprilie).
Atunci când am vizitat “National Library of Norway”, situată la “Henrik Ibsen Gate” nr. 110 din Oslo – cu ocazia participării mele, în primăvara anului 1974, la un seminar european organizat de “Uniunea Studenţilor Norvegieni” – am identificat un album în limba engleză cuprinzând reproduceri ale operelor sculptorului Constantin Brâncuşi, care fusese editat în 1972 (coordonator: criticul de artă Petre Oprea) sub egida “Muzeului de Artă al RSR” din Bucureşti.
Prezent la o reuniune parlamentară internaţională, organizată la Rabat/Maroc în octombrie 1998 în calitate de reprezentant personal al Preşedintelui Senatului României, Petre Roman, am vizitat Universitatea “Mohammed al V-lea”, regăsind în Biblioteca acesteia cartea lui Ioan Slavici, “Nouvelles”, publicată în anul 1958 la Editura “Le Livre de Poche” din Paris.
Aici se termină grupajul de articole pe care am avut plăcerea de a-l oferi cititorilor “Curierului Naţional”. Sunt recunoscător celor doi prieteni credincioşi – carnetul de însemnări şi aparatul de fotografiat – pentru că m-au însoţit pretutindeni, ajutându-mă să păstrez numeroase impresii şi informaţii, dincolo de cele rămase în minte şi în suflet. Desigur, mă bucuram enorm atunci când găseam, pe alte meridiane ale globului, mărturii ale prezenţelor româneşti care învinseseră Timpul şi Uitarea, simţindu-mă de fiecare dată parcă mai român decât eram în realitate.
