Președinția pe care România o deţine în această perioadă asupra Consiliului Uniunii Europene este marcată de realizări importante în perspectiva educaţiei şi formării pentru economia şi societatea de mâine.
„Sub egida ţării noastre, au fost adoptate mai multe documente pentru crearea Spațiului European al Educației: Recomandarea Consiliului UE privind sistemele de înaltă calitate de educație și îngrijire timpurie, Recomandarea Consiliului UE privind abordarea globală a predării și învățării limbilor străine, Concluziile Consiliului UE privind parcursurile de actualizare a competențelor – noi provocări pentru adulți. Spațiul European al Educației are ca termen de constituire anul 2025 şi este definit de Comisia Europeană ca reprezentând interesul tuturor statelor membre ca întreg potențialul educației și culturii să fie pus în slujba creării de locuri de muncă, creșterii economice și echității sociale”.
Se petrec şi lucruri de anvergură internaţională în legătură cu educaţia românească. Nu suntem peste tot ultimii în domeniu (găsind cu voluptate ocazii să repetăm că “nicăieri în lume nu se mai întâmplă să…”). Uneori avem chiar rol principal.
Aşa a fost la Consiliul Educație de la Bruxelles, a cărui reuniune la zi s-a derulat sub egida președinției României la Consiliul Uniunii Europene. Reuniunea a fost prezidată de ministrul educației naționale, Ecaterina Andronescu şi a însemnat încă un pas către Spațiul European al Educației. Au fost adoptate documente privind abordarea predării și învățării limbilor străine, calitatea educației și îngrijirii timpurii, actualizarea competențelor adulților. De asemenea, au fost dezbătute construirea viitorului Europei și contribuția educației și formării la consolidarea coeziunii sociale.
Rigide în exprimare şi deloc telegenice, documentele în discuţie sunt de cunoscut pe scară largă, fiindcă se referă la o necesitate care e normal să devină reflex pentru fiecare dintre noi, cu atât mai mult pentru cei care ne urmează: învăţătura de carte vitală pentru cunoaşterea şi înţelegerea lumii şi pentru mişcare dezinvoltă prin ea. Documentele au caracter complementar, acoperitor de la nivelul vârstei şi educaţiei mici la cel al experienţei întărite prin formare continuă, totul într-un spaţiu larg al comunicării directe.
Recomandarea europeană referitoare la calitatea educației și îngrijirii timpurii porneşte de la sublinierea că „educația și îngrijirea timpurie joacă un rol esențial pentru intreg parcursul educațional și de formare” şi are ca obiectiv sprijinirea statelor membre în eforturile de îmbunătățire a accesului la sistemele lor de educație și îngrijire timpurie, precum și a calității acestora, recunoscând totodată că statele membre dețin responsabilitatea principală în acest domeniu.
Recomandarea privind parcursurile profesionale este de interes în condiţiile circulaţiei în spaţiul economic european. Documentul „invită statele membre, printre altele, să pună în aplicare măsuri durabile pentru actualizarea competențelor adulților. Concomitent, este recomandată adoptarea unei abordări strategice coerente în ceea ce privește furnizarea de competențe de bază pentru persoanele slab calificate, precum și pentru sporirea gradului de conștientizare a angajatorilor cu privire la importanța îmbunătățirii competențelor perfecționalizării și recalificării angajaților.
Liantul la scară continentală este asigurat prin dialog. Aici îşi arată rolul un document cum este rezoluţia dedicată cunoaşterii limbilor străine: „Pe lângă relevanța competenţelor lingvistice pe piața forței de muncă, acestea sunt esențiale și pentru construirea Europei viitorului, bazată pe valori comune și pe înțelegerea reciprocă a tradițiilor noastre diverse”.
În context, este de evidenţiat orizontul şi mai larg al unor concretizări sub egidă românească pentru integrare globală prin educaţie: Conferinţa Rectorilor (ARC7) și Forumului Studenților ASEF organizate la Bucureşti de Fundația Asia-Europa (ASEF), Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) și Ministerul Educației Naționale (MEN), în parteneriat cu Asociația Europeană a Universităților (EUA), Asociația Internațională a Universităților (IAU), Asociația Universităților din Asia de Sud-Est (ASEAN), Asociația Universităților din Asia-Pacific (APRU), Agenția Universitară a Francofoniei (AUF), Consiliul Național al Rectorilor din România (CNR).
Pe baza recomandărilor de politici publice adoptate, tot la Bucureşti s-a desfăşurat Reuniunea Miniștrilor Educației (ASEM ME7) din statele membre ale inițiativei de cooperare interregională Asia-Europe Meeting. Ulterior, la Timișoara a avut lor reuniunea Dialogul pe tema politicilor educaționale între China și statele din Europa Centrala și de Est.
Instituţional, educaţia românească se afirmă în aria europeană şi în cea globală. Consolidarea internă apare astfel cu atât mai necesară.
