România: unicul caz european de canibalism economic

Până în seara zilei de 17 ianuarie 2022 am fost martori și părtași fără voie la o realitate înspăimântătoare, aceea că România nu era guvernată. În această perioadă de criză și incertitudine în care cetățeanul român avea nevoie de protecția statului căruia îi plătește impozite și taxe, parlamentul și guvernul l-au părăsit nu doar pe cetățean, ci și pe întregul ansamblu al economiei naționale, nefiind capabili să găsească mijloacele necesare rezolvării sau măcar atenuării dezastrului provocat de creșterea facturilor.

Până în seara acelei zile, primul ministru promitea măsuri începând cu data de 1 aprilie, moment la care economia ar fi deja dramatic afectată, președintele PNL nu avea în vedere măsuri imediate, ci doar pentru 2026, și declara cu seninătate că în coaliție încă nu s-au discutat măsuri relative la facturi, președintele PSD propunea un set de măsuri, dar declara și domnia sa cu seninătate că vor fi aplicate numai dacă se vor discuta în coaliție. Parlamentul era în vacanță și nu intenționa să renunțe la ea pentru organizarea unei sesiuni de urgență. Președinția părea a fi mai interesată de problemele încălzirii globale decât cele ale încălzirii apartamentelor.

În sfârșit, după o lungă ședință a coaliției de guvernare s-au luat unele măsuri. Primul ministru a declarat: ”Din discuțiile pe care le-am avut, cifra a depășit un milion de facturi greșite. Ați văzut că a fost o serie întreagă de acțiuni în teritoriu, vom continua aceste acțiuni și vreau să asigur toată populația că vom lua toate măsurile astfel încât să nu mai avem astfel de greșeli care să sperăm că nu sunt voit făcute, pentru că oamenii nu au de ce să plătească greșelile altora. În felul acesta, considerăm că ușa Guvernului este cât se poate de deschisă la dispoziția cetățeanului și folosim orice instrument de care dispunem“.

Deși s-au luat acum măsurile anunțate de către primul ministru, nu putem să nu remarcăm că ele sunt mult întârziate, căderea economică determinată de închiderea totală sau parțială a unor mari întreprinderi industriale datorate imposibilității plății facturilor, ca și a zeci de mii falimente la nivel de IMM-uri s-a declanșat încă de la începutul lunii decembrie 2021, cu consecințe extrem de negative asupra întregii economii. Trebuie de asemenea să remarcăm că deși la nivelul mass-media și al unor organizații patronale s-a semnalat încă din luna noiembrie 2021 efectul distructiv al modului eronat de elaborare și aplicare a legii plafonării și compensării, instituțiile statului nu au luat nicio măsură. Prin instituțiile statului înțelegem, în primul rând, Ministerul Energiei, Ministerul Economiei, ANRE și Consiliul concurenței.

Într-o atare situație este imposibil să eliminăm din analiză un fenomen care își găsește toate elementele explicative în actuala situație de fapt a României.

Este vorba despre canibalismul economic.

Canibalismul nu este specific doar lumii animale. Canibalismul este prezent și în economie.

În lumea animală, canibalizarea este „mâncatul oricărui animal de către un alt membru al aceleiași specii” (Britannica, 2002). În economie, canibalizarea este un fenomen bine cunoscut, înțeles de obicei ca o canibalizare a cotei de piață a unui produs de către alte produse ale aceleiași companii. Și alte tipuri de canibalizare economică sunt, de asemenea, discutate în literatura de specialitate. Una dintre acestea este canibalizarea economiei naționale de către propriul stat național.

În cuvinte mai simple, canibalizarea economiei naționale de către propriul stat național înseamnă subminarea, chiar distrugerea economiei unei țări prin acțiuni, măsuri sau politici promovate de către instituțiile respectivului stat național împotriva propriei economii.

Actuala situație de criză și destructurare economică în care se află România, determinate de creșterea enormă a facturilor la energie, se pot explica prin efectele unui fenomen de canibalizare deoarece, caz unic în Europa, statul român, în loc să acționeze în direcția protecției economiei, a favorizat declanșarea și desfășurarea unui proces de atentat la funcționarea și stabilitatea economiei.

Iată elementele:

1. Premeditare, incompetență sau vendetă politică?

Primul semn al intrării într-o stare de canibalizare a propriei economii aparține guvernului condus de către dl. Ludovic Orban, care doar la câteva zile de la înscăunare a oprit aplicarea Ordonanței 114. Această Ordonanță prevedea plafonarea prețurilor la energie, ceea ce ar fi constituit o pregătire corectă și echitabilă a ulterioarei liberalizări a pieței. Ea mai prevedea și preluarea unui procent din profitul societăților producătoare și distribuitoare de energie pentru compensarea consumatorului defavorizat.

Rămâne de cercetat de ce guvernul Orban a eliminat ordonanța 114. Din incompetență, din vendetă politică împotriva ciumei roșii sau a fost o măsură premeditată pentru a favoriza ulterior producătorii prin acordarea posibilității de a urca facturile fără nicio limită/plafon?

Apare acum, în condițiile crizei, ca fiind evident faptul că eliminarea lui 114 a premeditat favorizarea unei clientele politice și a capitalului străin în defavoarea cetățeanului și a economiei?

2 . Rolul Ministerului Energiei

Analiza modului în care Ministerul Energiei a acționat în condițiile problemei facturilor dezvăluie existența la conducerea acestuia a unor dramaturgi talentați, urmași ai lui Eugen Ionesco. Se joacă un absurd absolut.

Într-un prim act, domnul ministru neagă vehement posibilitatea creșterii prețului facturilor, asigurând cetățenii asupra ”grijii” pe care o va avea permanent ca facturile să fie corecte, afirmând chiar că prețul energiei va scădea pe piața europeană. În actul al doilea, domnul ministru strigă disperat că are de-a face cu hoți și hoții, uitând că acei hoți sunt, de fapt, în propria ogradă. În actul trei, domnul ministru combate realitatea facturilor uriașe prezentând factura de la propria sa locuință, care, miraculos și surprinzător, este corectă. În actul patru, domnul ministru își dă cu părerea personală și sfătuiește cetățenii să nu plătească facturile, chiar dacă nu există o reglementare legală în acest sens.

Este totuși important de știut dacă absurdul nu este altceva decât scena pe care se joacă, căci în spatele scenei sunt jocuri care dezvăluie interese. Cum altfel s-ar putea califica ”jocurile” de reducere a producției interne prin închiderea capacităților pe cărbune pentru a micșora oferta internă și favoriza importurile la prețuri de câteva ori mai mari decât cele pe care le plătesc țările din jurul nostru? De ce ministerul nu importă direct gaz de la Gazprom și apelează la un intermediar din Cipru care, la rândul său, este un intermediar al unei firme din Elveția care, la rândul ei, este dependentă de Gazprom?

3 . Parlamentul și plafonarea prețurilor

Legea plafonării a fost construită eronat, în sensul că în timp ce parlamentul dezbătea legea s-au stabilit plafoane la nivel dublu față de preţul din piaţă.

La gaze era 140 de lei, au trecut plafon 370 de lei, la energie electrică era 480, au trecut plafon 1.000 de lei. Ce au făcut atunci furnizorii şi producătorii? S-au dus la preţul acela pentru că li s-a spus: compensăm. Care este efortul compensării? 1.4 mld de euro la momentul acelor plafoane. Acum plafoanele sunt cu mult depășite şi impactul este de 3 mld de euro.

4. Rolul instituțiilor cu atribuții pe piața energiei.

Actuala situație caracterizată prin efectele distructive asupra economiei pe care le are pseudo-liberalizarea pieței este, într-o măsură covârșitoare, datorată incompetenței și lipsei de implicare a ANRE și a Consiliului concurenței. Aceste două instituții ale statului român și-au dovedit cu această ocazie inutilitatea, fiind necesară o regândire a conceptului funcționării lor și a responsabilității de care trebuie să dea dovadă în condițiile în care dinamica și funcționarea pieței energiei sunt imprevizibile pe termen mediu și lung.

Trebuie menționată atitudinea defensivă și incompetentă a conducerii acestor instituții, care declarau încă la nivelul lunilor septembrie-octombrie 2021 că ”nu se poate face nimic pentru a acționa în direcția corecției facturilor și că românii trebuie să se obișnuiască cu prețurile mari la energie”.

5 . Concluzia

– Statul român, reprezentat de guvernările perioadei 2018-2022, de ANRE, Consiliul concurenței nu au pregătit corect și nici nu au aplicat corespunzător procesul liberalizării pieței energiei, favorizând producătorii și distribuitorii români și străini în stabilirea unor prețuri nejustificate ale facturilor, de 10 până la 400% mai mari decât în oricare altă țară a Uniunii Europene, aflate, ca și România, sub acțiunea efectelor crizei energetice globale.

– Beneficiari ai acestor greșeli și abuzuri nu au fost doar societățile producătoare și de distribuție, ci însuși statul român, care a beneficiat de venituri suplimentare la buget. Din acest motiv, nicio analiză nu poate absolvi statul român de vina preluării prin tolerarea prețurilor nejustificate ale facturilor, venituri ilegale și imorale de la populație și actori economici. S-a constituit o nouă formă sui generis de impozitare, care a pus statul român în postura de a-și submina propria economie.

– Greșeală fatală, căci existența și puterea unui stat național constau în existența și puterea economiei sale naționale.

Măsurile tardive, dar necesare luate de guvern în seara zilei de 17 ianuarie 2022 nu au doar importanță economică, ci și politică, deoarece ele nu au fost determinate de conștientizarea pericolului canibalizării economiei de către decidenții politici ai momentului, ci de presiunea venită de jos, de la cetățeni, și economia reală.