Au existat întotdeauna – şi vor mai exista – controverse privind relaţia dintre activitatea social-politică a unui creator şi opera sa.
Unii spun că ar trebui corelate, personal mi-am exprimat părerea potrivit căreia, chiar admiţând că un artist sau altul ar fi îmbrăţişat o ideologie discutabilă, aceasta nu trebuie să se răsfrângă în niciun fel asupra modului în care este tratată opera sa.
Măsurile de marginalizare sau chiar de eliminare a unui autor din spaţiul cultural în funcţie de orientările sale mi se par un abuz, dar să admitem totuşi că ele pot fi considerate ca având o oarecare logică, cel puţin în viziunea cenzorului, dacă autorul respectiv a avut o activitate extra-literară prea ferventă (şi orientată greşit). Deşi termenul de ”greşit” depinde şi de unghiul din care priveşti.
Însă atunci când autorul ”sancţionat” nu are decât o legătură foarte vagă sau chiar inexistentă cu un regim sau o tendinţă asemenea măsuri nu sunt doar abuzive, ci şi lipsite de sens.
Au existat tentative, în ultima perioadă, de a aplica astfel de măsuri punitive (unele au şi fost puse în practică) care, dacă nu ar fi vorba de ceva serios, ar apărea ca de-a dreptul hilare.
Doar câteva exemple.
S-a luat în discuţie (din câte ştiu, s-a şi aplicat) redenumirea romanului Agathei Christie ”Zece negri mititei” cu un titlu care să nu conţină cuvântul ”negru”.
Este evident, cred, pentru oricine că celebra autoare britanică, la data publicării operei, nu a intenţionat în niciun fel să lezeze persoanele de culoare, titlul cărţii sale provenind de la un joc de copii intitulat astfel.
O universitate britanică a decis, potrivit b1tv.ro, să o elimine pe romanciera engleză Jane Austen dintr-un curs de literatură engleză pentru a contribui la „decolonializarea” programei şi să o înlocuiască cu o altă autoare, cunoscută pentru lucrările sale despre lumea afro-americană. De parcă astfel nu s-ar face tot o discriminare şi ca şi cum nu criteriul valoric ar fi cel care trebuie să primeze.
În sfârşit, aflăm din revista de cultură ”Pro Saeculum” că Filarmonica din Cardiff a decis suspendarea concertelor de Ceaikovski, în lumina evenimentelor din Ucraina, deducându-se că astfel marele compozitor este sancţionat, chiar şi după trecerea în nefiinţă, din cauză că… a fost rus!
Să fim serioşi. Nu se poate ca un conflict politic, chiar şi unul de maximă importanţă şi bulversant pentru omenire, să degenereze în astfel de ”sancţiuni” aplicate în domeniul cultural.
Averile oligarhilor sunt una. Dacă, prin absurd, vreun politician rus ar fi pictat un tablou sau ar fi scris o carte, eventual una cu o ideologie periculoasă, ar fi fost de înţeles sabotarea operei sale.
Însă este clar că intenţia de a ataca valorile umane şi democratice este practic nulă în cazul unor artişti care nu mai sunt demult printre noi şi care au căutat, prin operele lor, numai să slujească crezul artistic.
În atare condiţii, eliminarea compoziţiilor lui Ceaikovski din programul unei filarmonici mi se pare un act nejustificat şi chiar greu de acceptat.
Exemple de genul acesta mai sunt şi să nu se creadă că ar fi vorba doar despre cele legate de războiul ruso-ucrainean. Se caută în general motive pentru o reaşezare şi regândire a spaţiului cultural, iar acestea pot fi dintre cele mai variate.
Nu văd legătura. Aţi auzit, măcar o singură dată, să se ceară eliminarea cărţilor lui Goethe sau anularea concertelor de Beethoven pe motiv că aceştia au fost germani? Doar Hitler a condus, cândva, Germania nazistă.
A putut spune cineva, cu argumente solide şi care să reziste trecerii timpului, că, de exemplu, ”Columna” sau ”Glissando” ar fi două filme slabe sau care ar trebui să fie interzise? Doar au fost făcute pe vremea dictatorului Ceauşescu…
Nu cred într-o rea-intenţie autentică. Probabil, şi în lumea artelor, unii mai sunt ”luaţi de val”. Dar, în chestiuni atât de serioase, este necesară o analiză mai aprofundată a consecinţelor unor astfel de atitudini şi măsuri, deoarece cultura nu poate, prin definiţie, să fie abordată superficial.
Altfel, ne vom sabota singuri, iar sancţiunile culturale vor fi, de fapt, aplicate nouă înşine.
