Fie că vorbim despre formă de orânduire socială sau despre orânduire statală, nu putem da verdicte care să fie atestate în proporţie de 100% în ceea ce priveşte valabilitatea/valoarea absolută a acestora în istoria omenirii.
Avem însă o certitudine: niciuna nu a reuşit pe deplin, toate au avut un ”punct nevralgic”. Feudalism, socialism, capitalism – niciunul nu este perfect. Despre monarhie şi republică se pot spune multe, pro şi contra, dar nu se poate trage concluzia că s-ar fi ajuns la o formă de guvernământ infailibilă.
(De altfel, aşa s-a născut noţiunea de utopie, constatându-se imperfecţiunea organizărilor existente).
Atunci ne dăm seama că orice ideologie poate deveni periculoasă dacă nu este dublată în permanenţă de un ochi critic al raţiunii, dacă nu sunt analizate toate consecinţele punerii ei în practică.
Asta neînsemnând, desigur, că ideologiile nu sunt necesare – însă istoria ne-a dovedit de multe ori că se pot petrece abuzuri sau interpretări eronate.
În acest context, ce ne facem cu cazurile în care o personalitate din domeniul cultural este judecată după apartenenţa (sau chiar neapartenenţa) sa la o anumită grupare politică sau ideologică, după simpatiile sau antipatiile politico-sociale, şi nu după reprezentativitatea operei?
(Cazuri au fost multe în trecut şi din păcate mai există şi azi, când libertatea de exprimare şi de opinie este, cel puţin la nivel declarativ, un etalon).
Este cea mai mare greşeală ce se poate face şi una dintre cele mai mari nedreptăţi. Toţi putem, la un moment dat, greşi, toţi putem fi seduşi de o doctrină ce se poate dovedi ”otrăvită”, dar asemenea erori sau poziţii discutabile nu trebuie să influenţeze nicicum importanţa şi interpretarea operei respectivei personalităţi.
Or, din păcate, astfel de categorisiri se practică, uneori pe scară largă, cu toate consecinţele ce decurg de aici.
Voi da, pe scurt, câteva exemple care ilustrează, sper, elocvent faptul că nu putem asocia opera literară sau activitatea culturală a unei personalităţi cu orientarea sa politică, mai precis nu o putem discrimina, chiar dacă facem o astfel de asociere.
Poate unul dintre cele mai mari nume ale culturii româneşti, Lucian Blaga a avut enorm de suferit din pricina faptului că, în jurul anului 1948, a refuzat să intre în Comitetul Central al Partidului Naţional Popular, un satelit al Partidului Comunist. Potrivit mai multor surse, a fost îndepărtat de la Catedra Universităţii din Cluj şi a fost urmărit de Securitate, din motive politice.
De asemenea, în jurul numelui său au existat controverse privind apartenenţa (sau nu) la Mişcarea Legionară. Un articol din 2007 din România literară (”Polemici: putea fi Blaga legionar?”) dezbate pe larg această problemă, concluzionându-se că mai degrabă ”Blaga a fost simpatizat de legionari, nu Blaga a fost simpatizant al legionarilor”.
Indiferent care este adevărul, problema pe care o ridic este însă alta: în ce măsură capodoperele poetice, literare, filosofice ale marelui gânditor din Lancrăm ar trebui privite ”în alt fel” de oricine, din orice epocă istorică, din cauza opţiunilor sale politice?
Răspunsul nu poate fi decât unul singur: în nicio măsură, indiferent de orientarea politică, reală sau presupusă.
Exemple de marginalizări, etichetări sau chiar privare de libertate în rândul marilor nume ale culturii româneşti sunt nenumărate.
Se ştie că marele filosof şi scriitor Constantin Noica a fost deţinut politic.
De asemenea, jurnalistul, poetul şi dramaturgul Radu Gyr (pseudonimul lui Radu Demetrescu).
”Când clipa mea, din zborul ei de graur/se face iar la loc eternitate//şi-n goluri reci, ca-n ape încleştate,/se-neacă umbra verdelui meu plaur,/când totu-ncepe fără să se-arate,/şi totul piere-n neguri de coclaur,/o, moartea mea, fii pragul meu de aur/şi treapta mea, bătută-n nestemate” (Ad mortem – Radu Gyr).
Găsiţi ceva reprobabil în aceste versuri minunate, ceva pentru care autorul lor să fie pus la zidul istoriei?
Sau în oricare dintre poemele lui Blaga?
Sau în descrierile pitoreşti, unele dintre ele depăşind graniţele terestrului, din ”Ţara de dincolo de negură” a lui Mihail Sadoveanu, acuzat, la rându-i, de viziuni comuniste? (Mitrea Cocor este, într-adevăr, un roman politic, dar altele nu sunt).
Există multe personalităţi controversate. Dar, întâi, o controversă sau un dubiu nu trebuie să echivaleze (metaforic vorbind) cu trimiterea în faţa unui (imaginar) pluton de execuţie. Şi, în al doilea rând, la fel de important, putem judeca omul, dar opera sa trebuie analizată numai în raport cu calitatea artistică. Calitate care poate fi (exemplele de mai sus o demonstrează) una de excepţie.
frumos