Şcoala a început, dar nu de tot. Conform unui obicei păgubos ajuns adevărată fatalitate, fiecare an şcolar abia se urneşte şi începe cu o pierdere de timp care ţine deopotrivă de boala cronică a birocraţiei de pe la noi, ca şi de o anume atitudine generală a noastră faţă de luatul treburilor în serios. După calendar a început şcoala, însă diverse manuale abia pornesc spre şcoli, pentru câteva abia se centralizează comenzi, iar destule dintre cele apărute conţin greşeli care necesită reveniri, costuri în plus, pierdere de timp în aşteptarea formelor în sfârşit utilizabile. Justificările, contrargumentele şi soluţiile de folosire a conţinutului în condiţiile greşelilor semnalate una după alta sunt în cel mai bun caz explicaţii de şcolar prins cu fiţuici sau cu tema nefăcută, dacă nu de oameni străin de treburile curente editoriale, redacţionale: că un manual e greşit, însă autorii sunt grozavi, conduc lotul olimpic, că nişte greşeli nu sunt de luat în seamă pentru că le-a semnalat cineva supărat că a fost eliminat din competiţie, că de fapt greşelile au fost observate din timp şi au fost scoase la corectură, însă una tot a scăpat, că greşeli au fost şi anul trecut şi-n alţi ani, dar acum nişte răuvoitori s-au apucat să le vâneze. Utilizatorii de manuale sunt îndemnaţi să se uite-n altă parte, pe varianta electronică a manualelor, ca să nu mai vadă greşelile tipărite, probabil cu amăgirea nerecomandată nici faţă de copiii mici de tot, aceea că pozele dispar când se închide cartea (greşeli fiind inclusiv la poze, de exemplu, la hărţi). Ba Ministerul Educaţiei Naţionale s-a amăgit şi singur şi a crezut că răsuflă uşurat când a anunţat repede că editura va suporta costurile, socotind astfel că a găsit vinovatul şi l-a pus la punct, dar în momentele următoare au început să cadă cărţile cu greşeli ca de pe un raft prost aşezat, în cazul de faţă prost aşezat fiind mecanismul.
Cu un fel de culme a pornirii şcolii cu aproximaţie şi prin compromis se confruntă acei elevi şi profesori care s-au trezit obligaţi să-şi facă singuri manuale, adică să facă ei din mers ce aveau de făcut ministerul şi editorul din timp: să traducă şi să livreze manuele în limbi ale minorităţilor etnice; elevii şi profesorii ţin sub ochi manuale în limba română şi le citesc în limba lor maternă. Manualele traduse vin pe măsură ce se traduc, urmând circuitul cererii, ofertei, comenzilor, livrărilor.
Un compromis pentru acoperirea întârzierilor şi a neputinţei este şi menţinerea în faza de pilot, şi anul acesta şcolar, a programului de acordare a unui suport alimentar („Masă caldă”) pentru preşcolarii şi elevii din 50 de unităţi de învăţământ preuniversitar de stat. Programul datează de trei ani. După un prim an de testare, trebuia să fie generalizat. Deocamdată, după începerea anului şcolar în curs, abia a fost pusă în dezbatere publică ordonanţa de urgenţă pentru aplicarea tot pilot. Legiferarea unei urgenţe printr-o amânare, şi aceea, după altă amânare, reprezintă în sine o „performanţă”. Urgenţa este incontestabilă, dar seamănă a alergare pe loc, din moment ce actul normativ în cauză datează din 2017, iar cei care-l semnează nu mai sunt demult în funcţii. Şi mai şi este unul dintre argumentele notei de fundamentare a actualului proiect de ordonanţă, cel pentru menţinerea programului la nivel de pilot: „(…) întrucât evaluarea corespunzătoare a impactului Programului-pilot de acordare a unui suport alimentar pentru preșcolarii și elevii din 50 de unități de învățământ preuniversitar de stat, implementat și în anii școlari 2016-2017, respectiv 2017-2018, conform OUG nr. 72/2016 și OUG nr. 92/2017, impune implementarea acestuia o perioadă mai mare de timp, fiind necesară continuarea pilotării cel puțin un ciclu de învățământ”. Argumentarea urgenţei printr-o nouă amânare este cu atât mai stranie, cu cât nu mai sus decât cu un paragraf, nota de fundamentare subliniază că, de la aplicarea programului-pilot, rata abandonului şcolar a scăzut în fiecare an, de 6,1%, la 4,3% şi la 1,3%, deci programul funcţionează şi este util.
Deocamdată, generalizat încearcă să meargă înainte vechiul program „Cornul şi laptele”, a cărui înlocuire cu programul „Masă caldă” este anunţată de vreo trei ani. Între timp, laptele şi cornul au fost alternate cu mere şi biscuiţi, în timp ce mierea, legiferată şi ea de câţiva ani, încă e aşteptată. De fapt, în unele şcoli tot ce înseamnă aliment cu livrare reglementată este aşteptat, pentru că licitaţiile privind contractarea încă se lovesc de contestaţii.
