Școlile-pilot au de-acum hârtie la mână să funcționeze, odată cu adoptarea hotărârii de guvern „privind funcționarea unităților de învățământ preuniversitar cu statut de unități-pilot, experimentale şi de aplicație”. Care sunt acele școli, nu se știe; cu atât mai puțin, cine, ce și cum va preda, respectiv va învăța în ele. Li se știe doar scopul, definit în hotărârea de guvern: acela „de a pune în aplicare și de a evalua proiecte de cercetare educațională, noi modele curriculare și de carieră didactică, în vederea fundamentării de politici publice la nivel național”. Funcționarea ar trebui să și-o înceapă odată cu anul școlar de care ne despart mai puțin de două luni.
În unitățile-pilot se va învăța altfel decât în unitățile de învățământ obișnuite. Dacă se va învăța și altceva e discutabil, pentru că dincolo de gardul unității-pilot este lumea largă: sistemul educațional cu legislația lui, cu planuri și programe de învățământ, la rândul lui integrat în sistemul economico-social, deschis în egală măsură tuturor absolvenților, guvernat de reglementări aplicabile inclusiv salariaților, elevilor, studenților etc. din ansamblul domeniului educației. Or, ce se știe deocamdată despre unitățile-pilot, din textul hotărârii de guvern, este că vor funcționa după metodologie proprie, care va cuprinde „criteriile de selecție, modelele curriculare și de carieră didactică, structura de personal și modalitățile de organizare a normei de muncă pentru personalul didactic și nedidactic, mecanismele de finanțare, mecanismul de monitorizare și evaluare, alte reglementări necesare înființării și funcționării”. Văzând această enumerare, cineva ar putea să anticipeze că unitățile-pilot vor fi școală-n școală, ca să nu zică stat în stat, admițând că o metodologie are trecere înaintea unor acte cum sunt Legea educației naționale nr. 1/2011, Statutul personalului didactic, Codul muncii etc. De asemenea, ar putea avea îndoieli asupra integrării unui elev sau preșcolar în eventualitatea trecerii la un moment dat într-o unitate obișnuită prin transfer, examen, parcurgere firească a ciclurilor de școală. Îndoiala poate porni chiar de la felul (o fi doar neglijent) în care printre prevederi de ordin administrativ referitoare la selecție, normă de muncă, finanțare etc., se anunță că metodologia va stabili și aspecte de conținut: modele curriculare.
Cel mai mult pune pe gânduri prevederea din hotărârea de guvern potrivit căreia modalitatea prin care unitățile de învățământ preuniversitar pot solicita dobândirea statutului de unitate-pilot urmează să fie indicată prin aceeași metodologie, care abia de-acum încolo urmează să fie elaborată și aprobată: „(…) în termen de 30 de zile de la aprobarea prezentei (…)” Lista unităților-pilot „se aprobă prin ordin al ministrului educației și cercetării, până cel târziu la data de 15 august 2020”. De când proiectul hotărârii de guvern a fost inițiat, termenul tot a fost amânat, de la 30 aprilie 2020 la „cel târziu la data de 1 iulie 2020”, ajungând acum împins până cu două săptămâni înaintea începerii noului an școlar, știut fiind că anul școlar începe întotdeauna la 1 septembrie, 15 fiind ziua venirii elevilor în clase. Înscrierea unităților ca pilot este benevolă. Ce unitate s-ar oferi fără să știe condițiile de dobândire a statutului, într-un termen atât de strâns și în condițiile actuale, când începerea școlii obișnuite e incertă? Candidatura e prevăzut să aibă aprobarea consiliului de administrație, după consultarea părinților și elevilor. Stabilirea unor unități de referință, pentru cercetare ca bază pentru politici publice, nu e normal să se facă prin autopropunere și în niciun caz prin voință populară. Nu-i mai puțin adevărat că un institut care să aplice criterii științifice de stabilire a unităților în cauză la noi nu mai există.
Printr-o exprimare nepotrivită, se spune că în sfârșit, prin hotărârea de guvern pentru funcționarea unităților-pilot, „este activat articolul 26 din Legea educației naționale”. De fapt, articolul respectiv este activ de la intrarea în vigoare a legii, de un deceniu, din moment ce prevede că, folosind titulatura instituțională din momentul adoptării, „Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate stabili, prin hotărâre a Guvernului, funcţionarea în sistemul de învăţământ preuniversitar a unor unităţi-pilot, experimentale şi de aplicaţie”. Hotărârea actuală nu face decât să dubleze prevederea din lege. Permisiunea pentru funcționarea unităților-pilot există din 2011, de când e legea. Ce prevede legea în general, acum era de spus pe nume. Asta înseamnă a stabili funcționarea unor unități-pilot: a le da prin hotărâre de guvern statutul de pilot unor unități anume. Deocamdată, așa ceva nu există.
