A murit scriitorul și omul de teatru Dinu Săraru

Mariana BUTNARIU (gds.ro)

Scriitorul și omul de teatru Dinu Săraru a murit sâmbătă, a anunţat scriitorul Ştefan Mitroi pe pagina sa de Facebook.

„A murit Dinu Săraru! În spatele acestei ferestre (casa omului de cultură – n.r.) am ascultat mii de poveşti. Dinu Săraru, cel care mi le spunea, a murit acum un sfert de oră!”, a anunţat Ştefan Mitroi.

Maria Ţoghină, om de radio şi o apropiată a familiei Săraru, a spus că „ne-a părăsit un titan al culturii naţionale”.

„Ne-a părăsit un titan al culturii naţionale! Am pierdut un om special, pe care l-am preţuit şi a cărui prietenie m-a onorat! Rămâneţi în sufletul meu, maestre”, a scris Maria Ţoghină pe Facebook.

Constantin (Dinu) Grigore Săraru s-a născut la 30 ianuarie 1932, la Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea.

A copilărit în comuna Slătioara, apoi a urmat cursurile gimnaziale şi liceale la Râmnicu Vâlcea şi Bucureşti. A absolvit, în 1978, cursurile Facultăţii de Ziaristică din Bucureşti, conform „Dicţionarului scriitorilor români” (Editura Albatros, 2002).

”Răsăritul luncii”, piatră de hotar pentru destinele omeneşti

26 februarie 2020

A debutat în presă la numai 18 ani, ca reporter la Radiodifuziunea Română (1950-1960). A fost redactor-şef adjunct la revista ”Secolul XX” (1961-1963) şi şef secţie culturală la ziarul „Scânteia Tineretului” (1963). Între 1964 şi 1967, a fost secretar general de redacţie la revista „Luceafărul”.

În perioada 1969-1977, a fost secretar general de redacţie, redactor-şef adjunct, redactor-şef al Redacţiei Culturale Radio-TVR. În intervalul 1977 şi 1990, a fost director al Teatrului Mic şi creator al Teatrului Foarte Mic.

Activitatea de după revoluție

După anul 1989, a ocupat funcţiile de:

• director fondator al revistei „Noi” (1990);
• director fondator al revistei „Clipa” (1991);
• director al cotidianului „Universul Românesc” (1992);
• director al revistei „Armonia” (1993);
• director al ziarului „Ţăranul român” (1999);
• director fondator al revistei „Renaşterea civilizaţiei rurale româneşti” (începând cu 1993).

Este fondatorul Fundaţiei Naţionale pentru Civilizaţie Rurală ”Nişte ţărani”, înfiinţată în iunie 1998, precum şi unul dintre organizatorii, din 1998, al Festivalului Internaţional de Film ”Eco-Etno-Folk Film” de la Slătioara. Tot în 1998, a iniţiat şi coordonat proiectul Pro Istoria.

Despre simbolurile României şi literatura română contemporană, în ”Constelaţii diamantine”

24 decembrie 2024

În 2000, a fost director general al Editurii Fundaţiei PRO.

Între 2001-2004, a îndeplinit funcţia de director al Teatrului Naţional ”I. L. Caragiale” din Bucureşti. În anul 2001, a reluat publicarea „Gazetei Teatrului Naţional”. A devenit director fondator al revistei „Clipa” în 2008.

Membru al Uniunii Scriitorilor din 1961 şi membru fondator al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, în 2001.

Debutul editorial

Debutul său editorial a fost o culegere de cronici şi articole dedicate teatrului, adunate sub titlul ”Teatrul românesc şi interpreţi contemporani” (1966), notează http://fundatianistetarani.ro/. În 1973, avea să publice o nouă colecţie de cronici şi eseuri teatrale, ”Al treilea gong”.

A debutat ca romancier şi, totodată, s-a consacrat cu ”Nişte ţărani” (1974, Premiul ”Ion Creangă” al Academiei Române). Cartea a fost ecranizată, în 1980, sub titlul ”Vânătoarea de vulpi”, în regia lui Mircea Daneliuc, şi a fost pusă în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Mic, în 1981, cu titlul ”Scenariu dramatic în şapte anotimpuri”.