SCRISOARE CĂTRE MOȘ CRĂCIUN

TITINA NICA ȚENE

Iată că, în vara aceasta, am împlinit 80 de ani. Credeam că 80 de ani sunt așa de mulți că nu ai cum să ajungi la ei, chiar dacă mergi cu mijloacele moderne de azi.
Mie îmi place acum. În copilăria mea nu am avut nimic: drumuri asfaltate, lumină electrică, apă curentă, locuri de joacă cu topogane, legăne, târg de Crăciun cu muulte lumini. etc. etc….
Piața de lângă mine e încărcată de fructe, legume, siropuri făcute în casă, bomboane. În jurul ei sunt magazine cu: lactate, carne, pește, electrice, haine,etc, de parcă nu vor să ne lipsească chiar nimic.

Avem 5 farmacii, chiar pe strada mea. La capătul străzii, Ion Meșter, pe care locuiesc avem o Biserică mare și frumoasă în care, în aceste zile, se cântă colinde nemaipomenit de frumoase.

Azi este Duminică, 15 decembrie, 2024. După ce am ieșit de la slujbă, am venit acasă, am servit masa cu soțul, apoi, am mers la plimbare, că am citit eu, pe telefon, că nu e bine să faci siesta , sau să te culci, imediat după ce ai mâncat. Așa procedez mereu. Soțul nu ține cont, el are 82 de ani și se culcă imediat. Eu ies, încetișor din casă și merg la plimbare. O iau prin parcul de lângă Biserică: acolo sunt leagăne din lemn frumoase, nefiind nimeni prin preajmă la ora 14, mă dau pe ele., așa, că eu nu am avut în copilărie. Legam o sfoară de salcia din Milovanu , o vale verde unde pășteam gâștele și pe vaca Bujoara, până să ne o ia la CAP ,și puneam un băț, pe care eu, cu una din surori ( eram 5 fete și 3 băieți, la părinți) ne dădeam huța. De multe ori sfoara se rupea și cădeam , că nici sfoară nu aveam ca lumea. Pe tobogan nu îndrăznesc să mă dau, să nu zică lumea că am inebunit, dar când mergeam cu nepoții mei în parc, prea de dimineață, (am 5 nepoți) și nu era nimeni m am dat și pe tobogan.
Toate în jurul meu mi se par minunate. Am împodobit bradul cu multe luminițe, încă prea multe, tot din dorința că ,în copilărie, aveam numai o lampă cu petrol, iar noaptea era întuneric total.
Într un cuvânt sunt fericită. Cu anii nu stiu cum să fac să nu mai treacă așa repede.
Deci , pentru mine nu îți cer să îmi aduci nimic , decât sănătate. Pensia dacă ar fi un pic mai mare, am 2675 lei, dar nu este nimic, eu sunt adepta bucuriei lucrurilor simple și îmi ajunge.
Am uitat să iți spun că am și telefon modern pe care îți scriu acum, direct. Online plătesc și facturile. Nu mai stau la cozi în frig. Telefonul este o încântare continuă. Am Facebook, Instagram, citesc pe Google, rețete culinare, etc.
Ceva de neimaginat pe vremea copilăriei mele și nu numai. Când am venit , în 1978, în Cluj, după ce casa soțului, a fost demolată de comuniști, ca să vorbim cu părinții, care rămăseseră încă la Drăgășani, mergeam la Flora, la telefoane să facem comandă telefonică. După 4 zile, ne duceam să vorbim cu părinții. Acum cu un singur click putem vorbi oriunde.

Am mulți prieteni pe Facebook. Învăț multe de la ei. Se mai întâmplă ca unii să mă trimită acasă spun:
du-te dragă la Biserica să te mântuiești, te caută moartea pe acasă și tu comentezi pe facebook. Un scriitor, bun prieten, mi -a spus pe facebook, cum că îmi fac familia de râs și nepoții. Eu nu îi ascult, îmi place chiar să fac politică, mă contrazic cu ei, sunt vie… Noaptea dacă nu am somn ascult cele mai bune emisiuni la Radio România actualități. Am aparatul de radio pe noptiera mea. Acolo adevărați profesioniști: Maria Toghina , Gabriel Basarabescu, Părintele Necula, Răzvan Bucuroiu, Radu Preda, etc,oameni inteligenți, de mare valoare intelectuală, care, culmea, sunt prieteni cu mine pe acest, mult hulit Facebook, de la dânși învăț enorm. În copilăria mea și în tinerețea mea nu visam așa ceva. De la dânși deslușesc ce se întâmplă cu lumea asta, cu războiul Rusiei imperialiste împotriva Ucrainei etc.

Acum a venit unul, nu știu de unde, zice că este „trimisul lui Dumnezeu”. Am mari necazuri că eu nu cred așa ceva. L am ascultat de câteva ori. Zice: „să ne întoarcem la rădăcini, la pământ, dar, mai ales la… cânepă. Da, la cânepă. De la această plantă vom învăța multe”

Eu nu vreau să mă întorc la cânepă. Cu ea am trăit în copilărie, prin 1950 până în 1960. Mama punea cânepa în râul Beica la topit, 2 săptămâni. O scotea, o melița, o torcea și ne făcea cămăși aspre de ne julea pielea. Eu cred că acum am evoluat. Sora mea din Drăgășani care are gradină a zis că ea nu vrea să mai dea cu sapa cum dădeam, la Ușurei, în copilărie, noicu părinții.
Vezi Moș Crăciun ce necazuri am acum? Acum ești frumos și bogat, în copilăria mea Moș Gerilă era tare sărac. Oare de ce acum sunt nemulțumiți oamenii?
Îți mulțumesc din suflet că m-ai ascultat.