Ionuț Țene
Statuia Fecioarei Maria reașezată zilele acestea intra-muros, în zona locației inițiale și originale din secolul XVIII reprezintă o restaurare istorică. Însăși ridicarea acestei statui este legată de politica de contrareformă catolică inițiată de Imperiul Habsburgic, odată cu cucerirea Transilvaniei la sfârșitul secolului XVII. Imperialii au dus o politică de catolicizare a Ardealului, astfel se explică politica înființării Bisericii greco-catolice la 1700, dar și conflictul Vienei cu cultele tradiționale maghiare din Cluj: bisericile reformată și unitariană. Despre conflictul dintre puterea austriacă și bisericile reformată și unitariană în Cluj putem descoperi informații excelente și inedite în cartea romantismului istoriografic maghiar ”Istoria Clujului” de Elek Jakab, apărută în condiții grafice excelente și sub ediția critică a lui Varga Attila, la Editura Școala Ardeleană, în 2021. Trebuie să înțelegem că ridicarea acestui monument de for din Clujul baroc se înscrie în politica de stat a Vienei de a controla ideologic, prin catolicism, imaginarul colectiv al celui mai important oraș din Ardeal. De altfel, clujenii asistau atunci la o resuscitare a puterii temporale a iezuiților, puternicul ordin subordonat Papei de la Roma. Nu întâmplător, statuia Fecioarei Maria a fost amplasată lângă Liceul piariștilor catolic de pe Ulița Lupului și a sediului fostei Universități iezuite (catolice) clujene de la 1580. Habsburgii aveau o bună amprentă a memoriei locale a urbei de pe Someș. Iar catolicizarea era politică de stat. Monumentul a fost amplasat pe actuala stradă a Universității, în fața Bisericii Piariștilor, pe atunci Biserica Iezuiților, care avea alături colegiul iezuit, pe locul căruia a fost construită Universitatea Francisc Iosif din Cluj, actualmente Universitatea Babeș-Bolyai, cu o tradiție universitară din sec. XVI.
Statuia Fecioarei Maria (numită și „Statuia Sf. Maria Protectoare” sau „Statuia Ciumei” – este printre primele statui din oraș similară perioadei când s-a sculptat și amplasat statuia lui Donath (în genunchi) din 1735 -1740 pe Cetățuie, spre zona pădurii Hoia – aflată azi în curtea secției în aer liber a Muzeului Etnografic al Transilvaniei. Statuia Fecioarei Maria reprezintă un monument din tipologia coloanelor ciumei (la modă în Europa barocă), edificat la Cluj în anul 1744. Putem spune că statuia Fecioarei Maria este primul monument de for ridicat în orașul istoric, iar statuia lui Donath a fost înălțată pe Cetățuie, între viile orașului, deci în afara cetății Clujului. De subliniat că monumentul Fecioarei Maria de la Cluj ar fi și primul monument de for ridicat într-un oraș din spațiul românesc. Dar, desigur, nu a fost primul monument de for de pe actualul teritoriu al orașului Cluj-Napoca. Conform celui mai important specialist în istoria artei baroce din Transilvania – Nicolae Sabău, statuia lui Donth a fost realizată în perioada 1735 – 1740. Istoricul clujean Ioan Ciorca susține că statuia ar fi ”născută” pe la 1740 în atelierele sculptorului german Johann Nachtigall și a celui bavarez Anton Schchbauer, care au fost la Cluj, pentru a realiza amvonul Bisericii Sf. Mihail. (vezi cartea Ioan Ciorca, Monumente și statui clujene, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napcoa, 2020). Acum câțiva ani la insistența societății civile și a presei locale statuia ciobanului Donath a fost reamplasată şi restaurată, cu ajutorul municipalităţii locale, în curtea Muzeului Etnografic al Transilvaniei “Romulus Vuia”, secţia în aer liber, de pe Tăietura Turcului, în pădurea legendară Hoia. Inițiativa a aparținut directorului Tudor Sălăgean, cu care am discutat pe această problemă în 2015. În jurul edificiului situat pe Dealul Hoia s-a creat o legendă, care a fost interpretată mult timp ca şi motivul principal pentru care a fost construită statuia. Donath, un cioban din Baciu, care îşi păştea oile pe dealul Hoia, ar fi salvat Clujul de un atac turcesc, avertizându-i pe locuitorii urbei că urmează să fie atacaţi, pe la 1660. Donath nu este doar ”ciobanul mioritic” în mentalul colectiv românesc, dar după unii istorici numele ar fi provenit și de la Sfântul latin Donatus. În consecință, monumentul Fecioara Maria a fost a doua statuie clujeană și s-a ridicat la cererea guvernatorului Ioan Haller (1734-1755) în anul 1744, ca semn de recunoștință pentru ocrotirea adusă Clujului în perioada ultimei mari epidemii de ciumă între anii 1738-1742. Epidemia de ciumă a fost bine gestionată de comisia de sănătate a consiliului local Cluj de atunci, cu pierderi umane reduse. Datroită acestui fapt, statuia a primit și numele de „Statuia Ciumei” (ca și statuile similare din alte țări, de pildă numeroasele „Pestsäulen” din spațiul sud-germanic).
Statuia a fost realizată în stil baroc de către sculptorul german Anton Schuchbauer (n. 1719, Austria – d. 1789), stabilit la Cluj din 1740, a fost un sculptor din Transilvania. Alături de Johannes Nachtigall se numără printre cei mai însemnați sculptori care au activat în Transilvania în perioada barocului.Una din capodoperele sale artistice este amvonul Bisericii Sf. Mihail din Cluj. Deci, atât statuia lui Donath în genunchi, cât statuia Fecioarei Maria au fost realizate de aceiași sculptori, în stil baroc. ”Obeliscul” Maria a fost ridicat in strada Universității la colț cu strada Kogălniceanu (Farkas utca) în 1744, la comanda consilierului Guberniului (Guberniul Transilvaniei a fost un organ colectiv compus din 12 membri, care avea rolul de a-l ajuta pe guvernatorul Transilvaniei să administreze provincia), nobilul Kornis Antal (Anton), după unele surse ar fi fost chiar de origine românească, numele provenind din cuvântul ”corrn sau unicorn” (ipoteză), ca și ofrandă de gratitudine după trecerea epidemiei de ciuma din 1737. Nobilul care a trecut la catolicism a și plătit realizarea statuii. Familia Kornis era pro-habsburgică. De remarcat că statuia s-a realizat la cererea guvernatorului habsburgic Iohann Haller (1734 -1755), care prin ridicarea statuii Fecioarei Maria – un simbol marianic – dorea astfel confirmarea unei contraofensive catolice în Clujul reformat și unitarian.
Istoricul clujean, prof. Vladimir Bogosavlievici a cercetat și scris cu acribie despre istoria monumentului în cărți și articole din presa locală. Statuia Fecioarei Maria a suferit avarii în 1944 în urma bombardamentelor Aliaților. În anii 1950 a fost demontată, iar dupa restaurări a fost instalata în spatele bisericii Sf. Petru, în 1959, conform unui expert al grupului Amintiri din Vechiul Cluj. Statuia a fost demontată întrucât conducerea comunistă a universității nu o agrea, datorită politicii ateiste. Alte surse istorice susțin că în 1961, la cererea Parohiei Sf. Petru, a fost amplasată în spatele acestei biserici în cartierul Mărăști (atunci B-dul Lenin). Locul acestei statui între blocurile anilor 80 nu mai era potrivit. O restaurare a avut loc în perioada 1957-1958. Există și o legendă inedită, care se discută în oraș, că, în anii `80, la o restaurare a statuii, din greșeală muncitorii au decapitat-o și capul a căzut în iarbă, iar un celebru istoric de artă ar fi refăcut-o după imaginea Fecioarei Maria din Biserica Franciscană. Povestea face parte din frumoasele legende urbane ale orașului. Abia din anul 2018 s-au făcut demersuri pentru ca statuia „Statuia Sf. Maria Protectoare” sau „Statuia Ciumei” să fie reamplasată pe locul original, în piațeta din fața Bisericii Piariștilor de pe strada Universității. Monumente similare, există și în alte orașe europene cu arhitectură barocă. În 2022, statuia a fost demontată din cartierul Mărăști și după restaurare s-a amplasat în locația istorică originală, pe str. Universității din municipiul nostru, fiind o decizie arhitectonică corectă din punct de vedere istoric, de restaurare a centrului vechi și a ambientului baroc. În plină ofensivă seculară, restaurarea unei statui a Fecioarei Maria, consider că este și o formă de recuperare a identității religioase creștine și europene a municipiului Cluj-Napoca.
