Turcia, demonstrându-și din nou angajamentul ferm față de protejarea și sustenabilitatea patrimoniului cultural, a reușit o nouă repatriere de succes, arată un comunicat al Autorității pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului din Turcia (TGA) . După 65 de ani, statuia din bronz a împăratului roman Marcus Aurelius, jefuită din orașul antic Boubon din provincia Burdur, a fost adusă înapoi în patrie cu sprijinul autorităților americane, după ce fusese expusă timp de mai mulți ani la Muzeul de Artă din Cleveland, Ohio. Acest rezultat a fost posibil datorită colaborării dintre Ministerul Culturii și Turismului din Turcia, Biroul Procurorului Districtual din Manhattan și Serviciul pentru Investigații privind Securitatea Internă al SUA (HSI).
Statuia lui Marcus Aurelius, datând din secolele II–III d.Hr., este o piesă unică în istoria artei antice, reprezentându-l pe împăratul roman în ipostaza de filosof. Considerată una dintre cele mai valoroase sculpturi din bronz descoperite în Anatolia, artefactul a fost excavat ilegal și scos din Boubon — situat în districtul Gölhisar din sud-vestul provinciei Burdur — în anii 1960.
După ce a trecut prin mai multe mâini, piesa a fost achiziționată de Muzeul de Artă din Cleveland. Statuia a fost repatriată din SUA în urma unui proces juridic și diplomatic de lungă durată și va fi expusă în curând publicului în cadrul unei expoziții din capitala Turciei, Ankara.
Cercetare pionieră și o întoarcere istorică
Adevărata origine a statuii a fost scoasă la lumină pentru prima dată de profesoara Jale İnan, prima femeie arheolog din Turcia. Cercetările sale au deschis calea pentru lansarea unei investigații comune între Ministerul Culturii și Turismului și autoritățile americane (Biroul Procurorului din Manhattan și HSI), începând cu anul 2021. Efortul comun a dus la repatrierea mai multor artefacte originare din Boubon, inclusiv statui și busturi ale împăraților romani Lucius Verus, Septimius Severus și Caracalla. Ani de analize științifice, documente de arhivă și mărturii au confirmat că statuia lui Marcus Aurelius a făcut parte inițial din structura Sebasteionului din Boubon. Pe baza acestor dovezi, Biroul Procurorului din Manhattan și HSI au dat curs solicitării Turciei și au ordonat confiscarea statuii din Muzeul de Artă din Cleveland.
O victorie culturală prin știință și determinare juridică și diplomatică
Deși Muzeul din Cleveland a contestat ordinul de confiscare și a intentat un proces privind asocierea statuii cu Boubon, Turcia a acceptat efectuarea unor analize științifice pentru a-și susține revendicarea. În mai 2024, sub supravegherea experților Ministerului Culturii, a fost realizată o amprentă de silicon a piciorului statuii, care s-a dovedit a se potrivi perfect cu una dintre bazele din orașul antic Boubon. Au fost prelevate cu mare atenție și probe de sol și de plumb-carbon. Analizele efectuate de profesorul Ernst Pernicka în laboratoarele Centrului de Arheo-Metrie Curt Engelhorn din Germania au confirmat definitiv că statuia a fost amplasată în Sebasteion. Mai mult, o probă de sol din interiorul statuii prezintă o compoziție chimică și un raport de izotopi de stronțiu extrem de apropiate de cele ale unor probe prelevate din Boubon, precum și de o probă din interiorul statuii „Valerianus” aflată în Muzeul din Burdur, despre care se știe că provine tot din Boubon. După aceste rezultate, Muzeul din Cleveland a renunțat la procesul în curs și a fost de acord cu returnarea statuii către Turcia.
Într-un comunicat oficial, muzeul a declarat:
„Muzeul apreciază cooperarea oferită de oficialii din Turcia și de procuratura districtuală pentru a ajunge la o soluție științifică privind statutul statuii. Fără această cercetare nouă, muzeul nu ar fi putut determina cu certitudine că statuia s-a aflat vreodată la acel sit.”
Această decizie reflectă o abordare constructivă care onorează atât integritatea practicilor muzeale, cât și dreptul la restituirea patrimoniului cultural.
Procurorul districtual din Manhattan, Alvin Bragg, a subliniat valoarea acestei cooperări internaționale, menționând că investigația — ce a implicat numeroase interviuri și analize criminalistice detaliate — a oferit dovezi concludente că statuia a fost jefuită din orașul antic Boubon. El a salutat decizia muzeului și a reafirmat importanța repatrierii patrimoniului cultural în contextul său autentic.
Ministrul Culturii și Turismului din Republica Turcia, Mehmet Nuri Ersoy, a descris această repatriere ca fiind „o realizare istorică”, într-un mesaj publicat pe rețelele sociale.
În mesajul său, ministrul Ersoy a declarat că procesul, desfășurat în colaborare cu autoritățile americane, înseamnă mai mult decât returnarea unui artefact cultural — este o reușită istorică ce reflectă forța combinată a diplomației, justiției și științei.
Deși procesul a fost marcat de provocări majore, este încurajator că s-a încheiat într-un mod constructiv, deschizând calea pentru viitoare colaborări între muzeu și Minister.
Această speță stabilește totodată un precedent valoros pentru cooperările viitoare dintre țările de origine, instituțiile de anchetă și muzee, oferind un model de rezolvare a disputelor legate de proveniența artefactelor printr-un dialog transparent și bazat pe dovezi.
Viziunea globală a Turciei pentru moștenirea culturală
Revenirea statuii lui Marcus Aurelius în Turcia reprezintă nu doar o victorie culturală, ci și un succes comun al dreptului internațional, științei și diplomației. Este, de asemenea, unul dintre cele mai importante repere în lupta continuă a Turciei împotriva traficului ilegal de antichități. Țara rămâne ferm angajată în recuperarea tuturor bunurilor de patrimoniu cultural care au fost scoase ilegal peste granițe. Aceste repatrieri fac parte din viziunea mai largă a Turciei privind conservarea și gestionarea durabilă a bogatei sale moșteniri culturale. În cadrul proiectului „Moștenire pentru Viitor”, care presupune extinderea săpăturilor arheologice pe întreg teritoriul țării și pe parcursul întregului an, se desfășoară lucrări de cercetare și restaurare în numeroase situri antice, cu obiectivul de a ajunge la 800 de lucrări arheologice majore până în 2026.
