Efectele la zi ale crizei asupra sistemului de educație se vor prelungi dincolo de soluții și redresări și se vor regăsi în economie și societate pentru cine știe cât timp. Deocamdată, în școli și universități se caută rezolvări practice de moment: forme de pregătire la distanță și posibile reașezări ale structurii anului de învățământ. Vor veni însă și viitorul, și viitorii ani de învățământ, și absolvențele, iar pierderile și improvizațiile de acum se vor regăsi în pregătirea profesională a celor care învață cum învață în această perioadă, dacă nu cumva în (im)posibilitatea unora dintre ei de a-și continua studiile.
Viitorul an universitar este previzibil să aducă o creștere a cererilor de burse sociale. Perspectiva este semnalată de Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), care vorbește despre „dimensiuneasocială a educației”, în sensul că „inevitabil criza epidemiologică va avea efecte puternice asupra bunăstării economice generale și individuale”.
Studenții arată că, „pentru a evita creșterea ratei abandonului universitar, este esențial ca universitățile și guvernul să fie pregătite pentru aceste urmări și să asigure sprijin financiar pentru toți studenții eligibili” și solicită „suplimentarea considerabilă a fondului de burse cu destinația burse sociale”. Venite dinăuntrul mediului studențesc, și alte solicitări sunt de luat în seamă pentru că sunt formulate în cunoștință de cauză: menținerea subvenției pentru cămine și cantine la cuantumul actual, amânarea plății taxelor, eliminarea eventualelor penalități pentru taxe restante.
Unele cerințe s-ar zice că nici nu ar mai trebui să fie formulate, pentru că sunt de respectat de la sine, ținând de civilizația cotidiană, însă obiceiuri de pe la noi arată că e nevoie să fie spuse, scrise: suficiente resurse „pentru asigurarea dezinfecției și igienizării tuturor spațiilor didactice, de studiu, servire a mesei și trai înaintea reluării activității uzuale”, iar „măsurile de asigurare a igienizării periodice și a produselor de igienă esențiale spre utilizarea studenților să devină o normalitate (săpun lichid, apă caldă, uscător/șervețele uscate și hârtie igienică, dezinfectant)”.
În aceeași ordine de idei a susținerii accesului la educație se situează și inițiativa legislativă de completarea a unui articol din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, articolul 119, referitor la taxe în învățământul superior, cu două alineate care să prevadă că „atât pe durata stării de urgență, cât și după încetarea acesteia, pe toată durata anului universitar 2019-2020 și a anului universitar 2020-2021, se interzice majorarea oricăror taxe universitare” și că (…) se interzice indexarea oricăror taxe universitare cu rata inflației”.
Generatoare de probleme în perspectivă se prefigurează și admiterea în universități în viitorul an de învățământ. Problemele nu țin atât de data desfășurării (în mod obișnuit sunt universități care organizează admitere în septembrie), cât de nivelul de pregătire a candidaților. Cu un bacalaureat organizat cine știe când și cum și cu o pregătire anterioară, așa cum decurge ea în această perioadă, e previzibil cât de îndreptățiți vor fi absolvenții acestui examen să aspire la calitatea de studenți.
Este de apreciat că Ministerul Educației și Cercetării a publicat modele de subiecte pentru examenele naționale. Pe baza lor se pot organiza necesarele și obișnuitele simulări, cu singura deosebire că vor fi la distanță. Nu este de apreciat prudența ministerială în prezentarea acestor subiecte, pe departe, printr-un eufemism, „resurse de antrenament”, pentru „calibrare”, fără nicio cerință fermă de feedback din partea elevilor și a profesorilor.
Frecvent în această perioadă se face trimitere la tradiția emisiunilor „Teleșcoală”. Nu e așa important că trimiterile se fac în lipsa unei documentări sumare, care ar arăta că „Teleșcoala” nu e „din anii ’70”, cum se spune acum, ci înaintea ei, prin 1968, au fost cursurile de limbi străine (engleză, franceză, germană, rusă) și emisiunea „Pentru elevi” (dintr-un ciclu „Pentru…” câteva domenii), după ele fiind creată „Teleșcoala” și după încă ceva timp aceasta a integrat cursurile de limbi străine. Important e că orarul claselor se organiza în funcție de orele de difuzare a emisiunii „Teleșcoala”, că se creaseră laboratoare în unele licee încât să existe comunicare între clasa cu elevi și profesor și emsiunea care era live și că forma audio-vizuală avea un pandant print, o publicație săptămânală cu lecțiile, problemele, testele etc. de pe ecran.
Teleșcoala de astăzi este o suită de înregistrări, cu citit de pe prompter și cu derularea unor slide-uri pe care scrie același lucru care e citit. Chiar și așa, efortul de susținere a pregătirii elevilor este bine-venit. Îndoielnic este că va fi suficient pentru abordarea unor trepte superioare de studii și de profesionalizare.
