Energy Policy Group (EPG) a publicat un raport redactat de Aura Oancea și Radu Dudău care analizează conceptul de clădire cu emisii zero (Zero-Emission Building, ZEB) și obligația de raportare a potențialului de încălzire globală pe ciclul de viață (Life-Cycle Global Warming Potential, GWP) pentru clădiri noi din Directiva privind performanța energetică a clădirilor (EPBD). Cadrul amplu de legislație a fost creat pentru a obține un stoc de clădiri eficient energetic, sustenabil și decarbonizat până în 2050.
Experții EPG argumentează că prevederile referitoare la clădirile noi extind în mod semnificativ definiția unei clădiri „sustenabile”. Deși consumul de energie și emisiile de carbon generate de exploatarea clădirilor rămân o preocupare centrală, noul cadru de reglementare introduce o perspectivă mai amplă, care include circularitatea, sursele de energie regenerabilă și impactul emisiilor pe întregul ciclu de viață.
Totuși, aceste politici deschid un spațiu mai amplu de reflecție asupra deciziilor normative și a compromisurilor de politică publică pe care statele membre trebuie să le abordeze pentru a alinia sectorul construcțiilor la o agendă de sustenabilitate. Acest proces se înscrie în dinamici mai largi de dezvoltare urbană și creștere economică, strâns legate de obiective sociale, de oferta de locuințe, de valorile terenurilor și de dinamica investițiilor.
Implementarea standardului ZEB și pe calculul emisiilor de carbon încorporate sunt pași importanți către un sector al construcțiilor mai durabil și mai puțin dependent de combustibili fosili. Cu toate acestea, pentru a realiza acest lucru, ar fi necesar ca guvernele să decidă care sectoare din lanțul valoric al construcțiilor ar trebui să suporte responsabilități de reglementare mai stricte, cum ar trebui distribuite costurile decarbonizării și în ce condiții construcțiile noi sunt cu adevărat necesare.
Autoarea principală a afirmat că:
„Studiul identifică mai multe direcții de acțiune la nivel național pentru îmbunătățirea perspectivelor unui sector al construcțiilor sustenabil.
Acestea includ extinderea limitelor spațiale de evaluare pentru a corela construcția de clădiri ZEB cu bugetele de carbon naționale și locale; dezvoltarea unor cadre de planificare municipală intersectoriale care să faciliteze implementarea standardului ZEB, în special în zonele urbane dense; abordarea cererii prin măsuri orientate spre suficiență; și consolidarea acceptării publice și a implicării actorilor relevanți în jurul acestor măsuri. Împreună, aceste demersuri sunt esențiale pentru îmbunătățirea perspectivelor unui sector al construcțiilor sustenabil.”
