Era la început o manifestare cu valenţe religioase, dar a devenit ulterior un bâlci anual organizat în zona actualei Pieţe Obor în care socializarea se îmbina cu comerţul popular caracterizat prin varietate şi preţuri accesibile/negociabile. Din acest punct de vedere, evenimentul periodic îmi era oarecum familiar datorită iarmarocului organizat – în fiecare vară, timp de două săptămâni înainte de sărbătoarea ortodoxă a Schimbării la Faţă, în urbea moldavă a Romanului – în corelaţie cu manifestări similare în oraşe învecinate acesteia cum ar fi Huşii. Ţin minte bucuria cu care întâmpinam, la venire, caravana de camioane (dominată de componentele caruselului pe care scria “Iuju”), dar şi tristeţea generată în sufletul meu de copil de plecarea acestora.
Despre Târgul Moşilor din Bucureşti am luat cunoştinţă mai întâi “pe calea undelor”, ascultând cu plăcere la radio mesajul muzical semnat de Maria Tănase şi Temistocle Popa: “Azi Maria lui Tănase/Cântă-n Târgul Moşilor/Din Obor.”. Îmi notasem undeva cuvintele celei denumite de Constantin Brâncuşi “Pasărea măiastră”: “Caut mereu să descopăr noi frumuseţi ale cântecului popular, să-i surprind alte taine şi când prind una dintre ele, trăiesc clipele încântării. Dar, după trecerea timpului, iar caut şi-mi dau seama că în comoara folclorului nostru sălăşluieşte un şir nesfârşit de taine.”. Melodia evocată anterior era de fapt o sinteză între caracterul ei popular şi popularitatea incontestabilă a unui eveniment care se repeta an de an. Desigur, doream să ajung şi eu în Capitală ca să văd la faţa locului acea tradiţie strămoşească, dar până am venit ca student la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti în toamna anului 1964, aceasta se transformase doar într-o amintire păstrată cu străşnicie în sufletele şi minţile celor vârstnici. Trebuie făcută menţiunea că, deşi în anii ’50-’60 se mai păstrase în zona Pieţei Obor câte ceva din fizionomia unui bâlci permanent (căluşei, bărcuţe, gogoşi şi acadele, Hopa Mitică etc.), Moşii de Vară au dispărut, fiind acordată întâietate Moşilor de Toamnă ca Sărbătoare a Recoltei, a mustăriilor şi pastramelor de miel; treptat, aceasta a fost politizată de noul regim prin expoziţiile cu produse agricole, pomicole şi viticole ale “agriculturii socialiste”.
Peste ani, la cursul de Retorică, susţinut în faţa studenţilor şi masteranzilor mei, le prezentam un exemplu de enumeraţie, mărturisind că nu am identificat altul mai diversificat şi mai pitoresc decât cel creat de Nenea Iancu în schiţa sa “Moşii” (1901). Nici atunci şi nici acum nu voi fi în măsură să îl redau integral, dar mă voi strădui să prezint selectiv acel tablou extraordinar: “turtă dulce, bragă, baloane, soldaţi, lampioane, doniţe, fluiere, ciubere, cimpoaie, copii, miniştri, bone, trăsuri, muzici, <Bragadir>, fotografii la minut, cercei, ibrice, tombole, flaşnete, îngheţată de vanilie pe băţ, căluşei, scrânciob, biciclete, basmale, icoane, bricege, săpunuri, lumânări, căciuli, cojoace, doage, oglinzi, beteală, <Luther>, perne, flori, scaune, portocale, floricele, <Stella>, răcoreală, şerbet, acadele, păpuşi, fonografe, mingi, <Vasilache>, sardele, brânză, marame, ştergare, parfumuri, rogojini, cizme, certuri, chefuri, prafuri de purici, covrigi, roşcove, <cozonaci moldovineşti>, gogoşi, popi, târgoveţi, artişti, capete pârlite, <Moftul român no. 8>, bătături strivite, copii pierduţi, guri căscate, părinţi beţi, seniori, impegaţi, soldaţi, pensionari, ţărani, <ocaua de Drăgăşani, numai 40 de bani, vechi veritabil> etc…”. Parcă obosit de această enumerare care părea că nu se mai sfârşea, Nenea Iancu era nevoit să exclame în încheiere: “Lume, lume, lume, vreme frumoasă, dever slab, criză teribilă, monşer!”.
Aceluiaşi auditoriu universitar obişnuiam să îi prezint anumite citate din cartea lui Mircea Constantinescu, “Cum îndemult Bucureştii petreceau”, întrucât acestea reuşeau să compună un caleidoscop al imaginilor redate prin cuvinte despre freamătul necontenit al Moşilor din Piaţa Obor (anterior numită Târgul de Afară): “Locul fost-a vestit prin târgurile Moşilor pentru bâlciurile ce se organizau aici. El a ţinut locul, pentru bucureşteanul mediu, de corridă şi de Luvru, simultan, fiind pentru bucureşteanul mai aristocratic în gusturi un exaltat bâlci al deşertăciunilor, iar pentru bucureşteanul parlamentar – o antecameră a cunoaşterii maselor de alegători. Erau aici toate prilejurile timpului pentru distracţii populare, poate unica zonă a Capitalei care să reunească atâtea ispite într-un singur depozit…<Gustările> cu care se potolea foamea mulţimii şedeau în tot felul de acadele, pandişpane, floricele de porumb, seminţe de dovleac, covrigi cu susan, turtă dulce, gogoşi, brânzoaice, cercei, pandantive şi medalioane de simigerie, cocoloaşe de floricele îmbibate în apă îndulcită, roşii sau galbene, limonade… Poporul se distra la panoramele lui Braun şi Vasilache, la circăriile comedianţilor sau închiria aeroplanul, un fel de căruţă cu elice ridicată în aer prin rotiri datorită forţei centrifuge; se suia în căluşei ori se lansa în pendulul bărcilor şi toate astea însoţite de larma şi rumoarea mulţimii privitoare… Deşi nimeni nu va fi rezistat ispitei de a vizita, cel puţin o dată, locul cu pricina, sigur că nu toată lumea se întorcea acasă deconectată, triumfătoare… Pretutindeni, flaşnetele umplu văzduhul cu nevăzute locomotive de zbierete, electrice valsuri şi polci ce bătătoresc timpanele şi asudă creierii, producând confuzii şi lapsusuri tot omului, până atunci normal… Mai încolo, bărcile, toate cu numiri marinăreşti, seducătoare ca o pungă cu galbeni falşi; în ele îşi leagănă bonele, pompierii şi soldaţii – chenzina şi afectele.”.
*În perioada interbelică,“Universul” publicase următoarele versuri despre acest spaţiu citadin foarte cunoscut: “Pâlcuri, pâlcuri de cucoane,/De boieri, de negustori,/Militari de toată mâna,/Mitocani şi cerşetori,/Azi, din zori de dimineaţă,/De când cântă ăi cocoşi/Şi într-una pân-diseară,/Se tot cară-n Târg la Moşi!/Pe şoseaua noroită de năpraznice udări,/Este toată Capitala,/După rang şi după stări!/Unii-n birji, alţii-n caleşte,/Mulţi călări şi mulţi pe jos,/Defilează şiruri-şiruri,/Când frumos, când caraghios./Ca şi valurile mării,/Uite astăzi, astăzi joi,/Lumea umblă-ncoa şi-ncolo,/Că azi Moşii sunt în toi/Şi petrece cu plăcere,/Ca la Moşi şi ca la noi,/Dar de-o da cumva vreo ploaie,/Să vezi ce mai tărăboi!”. *În epigrama “La Moşi”, apărută într-un volum tipărit în anul 1931, Păstorel Teodoreanu scria: “Hohotind, se dau în lături/Sutele de curioşi,/Ca să treacă printre pături,/Cea mai mare dintre mături/Ce s-a fost văzut la Moşi.”. *În alt registru, printre poeziile Ninei Cassian am întâlnit una intitulată “Candori” unde este o menţiune episodică a acelei locaţii din inima (atât la propriu, cât şi la figurat) a Bucureştilor: “E la fel ca atunci. Ca la optsprezece./Aceeaşi apă, aceeaşi lăcomie de trandafir,/aceeaşi aplecare a trupului/şi spaimă de sărut, şi a te trezi din somn e-o fericire/şi sâmbăta şi târgul Moşilor,/toate aceleaşi.”. *Două referiri la acest târg tradiţional, în momente temporale diferite, am regăsit şi în “Cartea cu Apolodor” de Gelu Naum: i) “La circ, în Târgul Moşilor,/Pe gheaţa unui răcitor,/Trăia voios şi zâmbitor/Un pinguin din Labrador/Cu nume falnic şi sonor./- Cum se numea?/- Apolodor/- Şi ce făcea?- Cânta la cor.”; ii) “De-atunci, voios şi zâmbitor/Stă iar la circ Apolodor,/Pe gheaţa unui răcitor,/Dar nu în Târgul Moşilor./Pe cât se pare, s-a mutat,/Voi, însă, îl găsiţi uşor:/E foarte simplu de aflat/Adresa Circului de Stat.”.
Ca actual bucureştean, dar cu gândul rămas la iarmarocul moldav al copilăriei mele, nu puteam decât să salut anumite iniţiative ale edililor cum ar fi Târgul Moşilor de Iarnă, organizat în Parcul I.O.R., în zona Bisericii Maramureşene din lemn, care precede “Lăsata Secului”. De asemenea, în diferite perioade ale anului, se organizează Târguri de Primăvară, Târguri de Toamnă, Târguri de Iarnă unde, însă, predominantă este componenta comercială în detrimentul promovării unor tradiţii româneşti. Alte locaţii aşteaptă găzduirea unor activităţi similare: Piaţa Universităţii; zona din faţa Romexpo; Parcul Herăstrău etc.
Să sperăm că vom avea prilejul de a ne bucura din nou de acele manifestări ale bunei-dispoziţii populare care vor readuce Trecutul în Prezent.
