Caută pe site
Publică anunț în ziar
curierul-national-logo Logo-Curierul-National-Blck
Publică anunț în ziar
  • Actualitate
  • Economie
    • Agricultură
    • Asigurări
    • Auto
    • Companii
    • Construcții
    • Energie
    • Finanțe și Bănci
    • Fiscalitate
    • HR
    • Imobiliare
    • IT
    • Retail
    • Transporturi
    • Turism
  • Extern
  • Politic
  • Cultură și Educație
  • Sport
  • Opinii
Reading: Trei lucruri pe care inteligența artificială nu le poate preda
Distribuie
Curierul NationalCurierul National
Search
  • Actualitate
  • Economie
  • Extern
  • Opinii
  • Politic
  • Sport
  • Salvate
  • PUBLICAȚIA
    • Despre noi / Contact
    • Publicitate
    • Fonduri Europene
    • Redacția
Have an existing account? Sign In
Follow
Cultură și EducațieIT

Trei lucruri pe care inteligența artificială nu le poate preda

Contributor
Autor Contributor
Publicat 21 noiembrie 2026
Distribuie
Foto: Freepik.com

Florentin Smarandache

Inteligența artificială poate explica fracțiile, poate corecta un text, poate traduce un poem și poate adapta o lecție la nivelul aparent al unui elev. Poate genera exerciții, poate rezuma un capitol și poate răspunde la întrebări la orice oră. Toate acestea sunt realizări importante.

Un elev care nu a înțeles explicația profesorului poate solicita o alta. Poate cere un exemplu mai simplu, o comparație sau o reprezentare vizuală. Un student aflat departe de marile biblioteci poate obține rapid o introducere într-un domeniu pe care înainte l-ar fi întâlnit cu greu.

Prin disponibilitatea și capacitatea sa de adaptare, AI poate democratiza accesul la cunoaștere. De aici până la concluzia că profesorul va deveni inutil pare să nu mai fie decât un pas. Și totuși, acest pas se bazează pe o confuzie. Educația nu este doar transmitere de informații. Dacă ar fi fost astfel, apariția tiparului ar fi făcut școala inutilă, bibliotecile ar fi înlocuit profesorii, iar internetul ar fi rezolvat definitiv problema învățării.

Cunoașterea disponibilă nu este același lucru cu o cunoaștere asumată. Un copil nu învață numai pentru că a primit explicația corectă. Trebuie să dorească să învețe, să poată traversa dificultatea și să înțeleagă responsabilitatea folosirii celor învățate. Aici apar trei limite fundamentale ale inteligenței artificiale: motivația, susținerea emoțională și judecata morală contextuală.

Motivația

Inteligența artificială poate explica fracțiile. Nu poate face un elev să-i pese de fracții. Motivația nu este doar o problemă cognitivă. Ea depinde de felul în care elevul se vede pe sine în raport cu o disciplină, cu profesorul și cu oamenii care consideră acea cunoaștere importantă.

Un copil care spune „Nu sunt bun la matematică” nu formulează numai o evaluare a competențelor sale. Exprimă o poveste despre propria identitate.

Poate că a primit mai multe note slabe. Poate că a fost comparat cu un coleg sau cu un frate. Poate că a învățat să considere greșeala o dovadă a lipsei de inteligență. Poate că nimeni nu i-a arătat încă de ce matematica ar avea vreo legătură cu viața lui.

Un tutore digital poate reformula explicația. Poate reduce nivelul de dificultate și poate genera exerciții suplimentare. Poate chiar folosi un ton încurajator:

— Foarte bine! Mai încearcă o dată.

- Publicitate -

Dar încurajarea generată automat nu este identică cu încrederea unui adult real. Uneori, relația elevului cu învățarea se schimbă deoarece un profesor, un părinte sau un mentor crede în capacitatea lui înainte ca elevul să aibă suficiente dovezi pentru a crede în sine.

Profesorul observă un progres pe care copilul nu îl vede. Își amintește dificultățile lui anterioare. Știe cât efort se ascunde în spatele unui rezultat aparent modest. Poate spune:

— Știu că îți este greu, dar te-am văzut reușind și înainte. Nu renunțăm aici.

Greutatea acestor cuvinte nu vine doar din conținutul lor. Vine din relația acumulată între două persoane.

Inteligența artificială poate simula limbajul încurajării. Nu poate avea încredere într-un elev în sensul uman al cuvântului, deoarece nu riscă nimic împreună cu el și nu participă la povestea devenirii sale. Inteligența artificială poate susține motivația. Nu o poate întemeia singură.

Susținerea emoțională

Inteligența artificială poate detecta frustrarea în cuvintele unui elev. Nu îl poate susține emoțional. Un sistem poate identifica expresii precum „Nu mai pot”, „Nu înțeleg nimic” sau „Nu are rost”. Poate schimba strategia, simplifica exercițiul și recomanda o pauză. În situații mai serioase, poate semnala profesorului că elevul manifestă o stare de suferință.

Aceste funcții sunt utile. Uneori pot fi chiar esențiale. Dar detectarea emoției nu este același lucru cu prezența lângă persoana care o trăiește.

În psihologia dezvoltării există ideea de „susținere” a stării emoționale: adultul rămâne alături de copil fără să încerce imediat să-i elimine disconfortul, fără să-l minimalizeze și fără să transforme fiecare emoție într-o sarcină de rezolvat.

Un elev ai cărui părinți se despart poate să nu aibă nevoie, în acel moment, de o lecție mai simplă. Poate avea nevoie de un adult care spune:

— Este greu.

Și care nu cere nimic în schimb.

- Publicitate -

Un copil care a pierdut pe cineva apropiat nu poate fi „readus la performanță” prin optimizarea succesiunii exercițiilor. Uneori, cea mai potrivită intervenție pedagogică este oprirea lecției.

Inteligența artificială funcționează prin recunoașterea unor tipare și producerea unui răspuns. Chiar și atunci când răspunsul său este empatic, el rămâne generat pe baza unor regularități lingvistice.

Profesorul vede și ceea ce nu apare în cuvinte: tăcerea neobișnuită, absența privirii, schimbarea comportamentului, izolarea față de colegi. Înțelege aceste semnale în contextul unei relații și al unei comunități.

Un sistem poate declanșa o alertă, dar alerta nu este intervenția. Intervenția este omul care cunoaște elevul, își asumă responsabilitatea și rămâne lângă el.

Judecata morală contextuală

Inteligența artificială poate prezenta opțiuni. Nu poate decide ce este drept pentru acest elev, în această comunitate și în acest moment.

Etica nu este o bază de date în care fiecare situație are un răspuns prestabilit. Este practica de a cântări valori aflate uneori în conflict, într-un context concret, pe baza unor informații incomplete și a unor consecințe incerte.

Să presupunem că un elev a folosit inteligența artificială pentru a redacta o lucrare. Regulamentul interzice prezentarea unui text generat automat drept creație proprie. Dar situațiile pot fi diferite.

Un student i-a cerut sistemului să-i corecteze exprimarea într-o limbă pe care încă o învață. Altul a folosit AI pentru a organiza câteva idei, apoi și-a redactat singur argumentul. Un al treilea a predat integral textul produs de sistem, fără să-l citească. Un al patrulea a primit instrucțiuni neclare din partea profesorului și a crezut că folosirea instrumentului era permisă.

Regula este importantă. Aplicarea ei necesită însă judecată. Profesorul trebuie să înțeleagă intenția, contextul, gradul de contribuție al elevului și scopul pedagogic al sancțiunii. O pedeapsă automată poate fi formal consecventă și, în același timp, nedreaptă.

Inteligența artificială poate compara situația cu regulamente, precedente și modele de răspuns. Nu poate prelua responsabilitatea morală pentru decizie.

Un sistem nu aparține comunității afectate. Nu suportă consecințele și nu poate răspunde pentru ele. El produce varianta care pare cea mai plauzibilă pe baza datelor și instrucțiunilor sale.

Dacă elevul învață să întrebe de fiecare dată un chatbot „Ce ar trebui să fac?” și să accepte răspunsul ca pe verdictul unui oracol, nu își dezvoltă judecata morală, ci dezvoltă dependența.

Școala trebuie să-l învețe să folosească AI pentru a identifica argumente, perspective și posibile consecințe. Dar decizia etică trebuie discutată de oamenii care cunosc contextul, au ceva în joc și își asumă efectele alegerii.

Instrumentul și înlocuitorul

A recunoaște aceste limite nu înseamnă a respinge inteligența artificială. Un microscop nu devine inutil pentru că nu poate decide ce cercetare merită făcută. Un calculator nu trebuie abandonat pentru că nu înțelege semnificația rezultatului. Instrumentele sunt valoroase tocmai atunci când știm ce pot face și unde se oprește competența lor.

AI poate oferi fiecărui elev explicații suplimentare. Poate ajuta profesorul să observe dificultăți recurente, să pregătească materiale și să adapteze anumite exerciții. Îi poate elibera timp pentru activitățile care necesită prezență umană.

Pericolul apare când instrumentul este transformat în înlocuitor. Un sistem care răspunde la întrebări nu devine automat profesor. Predarea presupune o relație, iar relația implică memorie, responsabilitate și participare la viața unei comunități.

Profesorul nu livrează doar conținut. El observă, interpretează, încurajează, stabilește limite și ia decizii ale căror consecințe trebuie să și le asume.

Inteligența artificială poate amplifica un profesor bun, dar nu poate produce singură ceea ce lipsește dintr-o relație educațională.

Clasa viitorului

Clasa viitorului nu trebuie imaginată ca o competiție între profesor și mașină. Într-o asemenea competiție, întrebarea ar fi permanent: cine explică mai repede, cine oferă mai multe exemple, cine corectează mai multe exerciții?

La aceste activități, sistemele automate vor deveni probabil tot mai performante. Întrebarea importantă este alta: Ce trebuie să facă instrumentul și ce trebuie să rămână responsabilitatea omului?

Inteligența artificială poate fi disponibilă la ora unsprezece noaptea, când elevul are o întrebare despre tema de a doua zi. Poate declara că nu este sigură, poate sugera surse și poate genera un raport despre dificultățile întâlnite.

Profesorul își cunoaște însă elevii după nume și poveste. Știe cine trece prin doliu, cine are probleme acasă, cine se teme să greșească și cine are nevoie ca un adult să creadă în el înainte de a putea crede în sine.

Mașina oferă explicația. Profesorul construiește sensul învățării.

Mașina poate recunoaște un semnal de suferință. Profesorul rămâne lângă elev.

Mașina enumeră posibilitățile. Profesorul și comunitatea își asumă decizia.

Educația nu devine mai puțin umană prin folosirea inteligenței artificiale. Dar poate deveni astfel dacă uităm de ce există școala. Nu doar pentru a transmite informații, ci pentru a forma oameni capabili să dorească să învețe, să-i susțină pe ceilalți și să răspundă moral pentru ceea ce fac cu propria cunoaștere.

Urmăriți Curierul Național pe Google News G Adăugați Curierul Național ca sursă preferată în Google
Distribuie articolul
Facebook Whatsapp Whatsapp LinkedIn Reddit Telegram Email Copy Link Print
Distribuie
Articolul anterior O CARTE DESPRE OAMENI, LOCURI ȘI DESTINE, SCRISĂ CU INIMA
Articolul următor Artă în licee – Teatrul Bulandra, mai aproape de adolescenți
Niciun comentariu

Lasă un răspuns Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

- Publicitate -

Ultimele articole

Sanda Toma – actriţa care “gândea cu inima şi simţea cu creierul”
Cultură și Educație
Grevă națională luni, în Belgia. Majoritatea zborurilor de pe aeroportul din Bruxelles vor fi anulate
Extern
ANPC: controale naționale cu sancțiuni de peste 5 milioane de lei
Actualitate

Flux RSS: Știri Financiare Știri Financiare

  • Investițiile imobiliare din România au crescut cu 64%, la 691 milioane de euro
  • Harghita, singura destinație din România inclusă de BBC în topul recomandărilor de călătorie pentru 2027
  • Airbus închiriază 18.000 metri pătrați de spații logistice la Brașov de la CTP
IT

Kaspersky Lab, apreciată ca „Strong Performer”, pe segmentul informațiilor despre amenințările cibernetice

4 minute
Cultură și Educație

Despre activitatea diplomatică a lui Eminescu și omagiu Victor Ion Popa, în ”Constelații diamantine”

6 minute
Cultură și Educație

A murit Alexandru Arșinel

1 minute
scoala
Cultură și Educație

Data de începere a noului an şcolar: 9 septembrie 2019

2 minute
favicon curierul national favicon curierul national
  • EDIȚIA DIGITALĂ
  • ABONAMENT DIGITAL
  • PUBLICĂ ANUNȚ ÎN ZIAR
  • CONTACTEAZĂ-NE

PUBLICAȚIA

  • Despre noi
  • Publicitate
    • Fonduri Europene
    • Anunțuri Mică Publicitate
    • Advertorial
  • Redacția
  • Contact

ȘTIRI

  • Actualitate
  • Extern
  • Cultură și Educație
  • Politic
  • Sport
  • București

BANI

  • Economie
  • Companii
  • IT
  • Agricultură
  • Energie
  • Fiscalitate
  • Imobiliare
  • Turism

PARTENERI

  • B1 TV
  • Gazeta de Sud
  • Money Buzz!
  • Știrile de Azi
  • Goool.ro
  • Bucharest Daily News
  • Slatina Buzz!

BUN DE AFACERI, DIN 1990

Welcome Back!

Sign in to your account

Username or Email Address
Password

Lost your password?