În perioada când eram Secretar General Adjunct al “Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre” de la Istanbul şi printre competenţele mele se înscria cooperarea dintre această structură regională şi “Comisia Europeană”, mergeam de multe ori la Bruxelles şi aveam intense consultări la diferite departamente în limbile engleză şi franceză. De asemenea, mai târziu când eram Şef al “Departamentului Relaţii Externe din Senatul României” am însoţit delegaţii parlamentare (inclusiv la nivelul Preşedintelui Senatului, Petre Roman) la “Parlamentul European” având sediul în acelaşi oraş, însă programul dens nu mi-a permis să vizitez anumite obiective istorice sau turistice.
Îmi amintesc faptul că o singură dată am reuşit să părăsesc Bruxelles-ul după încheierea consultărilor bilaterale şi să mă deplasez într-o vizită de câteva ore la Bruges (la sugestia soţiei mele care fusese acolo într–o excursie). Folosirea acelui scurt interval mi-a permis vizitarea de unul singur a multor obiective evocate în acest articol; am încercat şi am reuşit, din fericire, să înving Timpul avut la dispoziţie datorită faptului că Bruges este un oraş mic şi numeroase locuri semnificative sunt concentrate pe o suprafaţă relativ redusă. Iată care au fost aspectele concrete ale prezenţei mele ca turist în frumoasa “Veneţie a Nordului”:
*Primăria a fost construită în perioada 1376-1420 într-un stil original numit “gotic flamboiant”. Are aspectul unui castel desprins parcă din basmele cu zâne; faţada este ea însăşi o pictură migăloasă care încântă privirea. Cea mai frumoasă încăpere este “Salonul Gotic” care are un tavan din lemn decorat cu peisaje din Bruges, figuri de Profeţi, Sfinţi, Evanghelişti.
*Turnul Belfort merita a fi vizitat până în vârful său, urcând cele 366 de trepte în spirală; de acolo am privit străzile medievale ale oraşului. Există 47 de clopote care sunt acţionate printr-un mecanism montat în anul 1748, iar melodia interpretată îmi rămăsese în memorie întreaga dimineaţă după efectuarea acelei vizite.
*Piaţa Centrală are în mijlocul ei două statui ale eroilor revoluţiei ce avusese loc în anul 1302: Pieter de Conink şi Jean Breydel. În fiecare miercuri dimineaţa acolo se organizează un mare târg comercial.
*Catedrala “Sfântul Salvador” conţine numeroase picturi realizate de artistul Jasper van der Brocht în 1731. Am zăbovit câteva minute, fiind cucerit de melodiile interpretate la orgă.
*Morile de vânt existau în număr mare cu multe veacuri în urmă. Dintre ele au mai rămas până astăzi doar patru; eu am vizitat una denumită “Sfântul Janshuismolen” care găzduia un mic muzeu.
*Biserica “Sfânta Fecioară”, a cărei construire a durat peste două secole începând din anul 1220, a fost concepută într-un stil auster cunoscut sub denumirea de “Gotic Schelde”. Aici se află una dintre cele mai cunoscute capodopere medievale din Europa de Nord: Fecioara cu pruncul, pictură creată de Michelangelo în anii 1504-1505; vestita lucrare ajunsese în această biserică datorită strânselor legături dintre Bruges şi Renaşterea italiană. Acolo am mai văzut două morminte din alamă poleită cu aur: cel al lui Carol Temerarul, Duce de Burgundia şi cel al fiicei sale, Mary.
*Capela “Sfântul Basil” a fost realizată în secolul al XII-lea din piatră de culoare gri; este un exemplu clasic de arhitectură în stilul romantismului.
*Muzeul “Janshospitaal” reuneşte exponate privind tehnicile medicale, existente de-a lungul timpului începând cu opt veacuri în urmă, activitatea călugăriţelor şi a călugărilor în domeniul îngrijirii spitaliceşti. Ghidul mi-a atras atenţia asupra unor opere de artă realizate de pictorul Hans Memling între care cea intitulată Mariajul mistic al Sfintei Ecaterina/1479. Muzeul are o frumoasă capelă ataşată fostului spital.
*Palatul Libertăţii are câteva camere pe care le-am vizitat: “Sala Renascentistă” datând din secolul al XVI-lea şi proiectată de L. Blondeel în onoarea Împăratului Charles al V-lea; “Sala Alderman” unde se află un şemineu realizat din marmură şi lemn, o veritabilă operă de artă.
*Biserica “Ierusalim” este un aşezământ construit în anul 1438 de către un pelerin care se întorsese din Ţara Sfântă; se spune că design-ul acestui edificiu a fost copiat dintr-un lăcaş al Ierusalimului. Biserica are un turn special în formă octogonală în vârful căruia este un glob ce simbolizează întreaga lume.
*Muzeul Diamantelor conţine o serie de exponate reprezentative, având în vedere faptul că la Bruges se făcea comerţ cu diamante cu mult timp înainte ca acestea să fi apărut în Antwerp şi Amsterdam; foarte mulţi localnici şlefuiau diamantele încă din secolul al XIV-lea, însă identitatea lor a fost descoperită mai târziu.
*Basilica “Sângelui Sfânt” este o capelă restaurată în stil neo-gotic. Aceasta este vizitată deoarece se spune că acolo s-ar afla o relicvă preţioasă: o fiolă cu sânge care ar fi aparţinut lui Iisus Hristos. Nu puteam să ratez acel loc, chiar dacă am mari îndoieli privind autenticitatea acelui exponat.
*Muzeul “Gruuthuse” este o casă care a aparţinut unei familii bogate şi influente din Bruges ale cărei venituri se datorau fabricării berii; vechiul cuvânt flamand “gruut” însemna “crupe de orz sau de grâu”, un ingredient principal folosit în Evul Mediu (secolul al XV-lea) pentru realizarea băuturii menţionate.
*Muzeul Ciocolatei este găzduit de “Casa Croon” care datează din jurul anului 1480, fiind iniţial o tavernă destinată vinurilor şi mai târziu o patiserie unde se preparau tarte cu fructe proaspete, frişcă sau marţipan. Se ştie că în perioada veacurilor al XVII-lea şi al XVIII-lea nobilii şi aristocraţii din ţările europene adorau ciocolata fabricată pe aceste meleaguri. În muzeu pot fi admirate numeroase figurine de ciocolată de la pitici şi zâne din basme la “Motanul Încălţat”.
*Muzeul Dantelei – un loc memorabil unde am asistat împreună cu alţi vizitatori la o demonstraţie efectuată de un grup de vreo 20 de femei care lucrau în faţa noastră superbe dantele după secrete transmise din generaţie în generaţie până în zilele noastre: feţe de masă; batiste; eşarfe; perdeluţe etc. Desigur, am cumpărat câteva pentru soţia mea şi le păstrăm cu mare plăcere. Am aflat că în fiecare vară acolo se organizează cursuri de pregătire care sunt predate în patru limbi străine.
*Biserica “Sfânta Ana”, terminată în anul 1621 a trecut prin mai multe stiluri: gotic târziu; baroc; rococo. Deşi exteriorul ei nu este unul atrăgător, interiorul acestui lăcaş de cult generează sentimente profunde de încântare estetică mai ales prin varietatea culorilor.
*Canalele din Bruges (Augustine Canal, Brugge-Zeebrugge Canal; Coupure Canal; Gouden-Handrei; Minne Water/Lacul Iubirii; Rosary Quai) – notate rapid în carneţelul meu după indicaţiile riverane -au constituit repere ale ultimei vizite prin frumosul oraş cu vaporaşe pline de turişti belgieni şi străini; unele dintre aceste canale erau foarte vechi, fiind amenajate în secolul al IX-lea pentru scopuri comerciale.
*La întoarcerea mea la Bruxelles nu puteam să nu mă opresc pentru câteva minute la Monumentul de la Waterloo situat la aproximativ 14 kilometri de Capitala Belgiei. La 18 iunie 1815 armata lui Napoleon era învinsă după 23 de ani de conflicte militare între Franţa şi alte puteri ale Europei; acolo şi atunci ieşiseră învingătoare trupele Ducelui de Wellington combinate cu unităţi britanice, olandeze, belgiene şi prusace. Ajuns în acele locuri, am trăit retroactiv şi intensiv o lecţie de istorie a primilor ani ai veacului al XIX-lea.
