Ionuț Țene
Românii nu trăiesc doar în regiunea sau județul de astăzi Bihor din România, ci din evul mediu timpuriu a existat un cnezat sau o așa-numită ”țară Bihor”, aflată în nord-estul statului de astăzi – Muntenegru. Din antichitate aici au trăit localnicii autohtoni: iliri, traci și geți, care s-au romanizat în îndelungata ocupație a imperiului roman, devenind un popor proto-român, ce era denumit de slavi, bizantini și germanici cu etnonimul de vlahi sau valahi. În această regiune muntoasă s-a născut ”ducatul” Bihor, un fel de cnezat autohton multietnic valaho-slav. Regiunea Bihor este situată și recunoscută juridic, lângă Jagoče și la nord-est de Lopare. Ținutul se încadrează geografic în trei municipalități: Berane , Bijelo Polje și Petnjica . Este numit după Bihor, un fost oraș medieval situat cândva lângă Bijelo Polje, care a dat denumirea medievală ținutului. Bihorul de Sus se întinde pe o suprafață de aproximativ 143 km2 cu o altitudine medie de 922 m. Regiunea are o mare varietate de tipuri de relief, cu munți înalți, văi ale râurilor, forme de relief glaciare și carstice și munți vulcanici. Spunea undeva Nicolae Iorga un adevăr memorabil, care a intrat în conștiința românilor: “România este locuită de români şi înconjurată de români”. În evul mediu vlahii din Alpii dinarici se numeau și maurovlahi, iar în regiunea Bihor și-au ridicat o puternică cetate numită după ținut. Vlahii din Bihor, regiunea din Muntenegru, reprezintă o comunitate etnică distinctă, având rădăcini istorice și culturale în peninsula Balcani. Această comunitate locală este adesea asociată cu românii de azi, dar are caracteristici și particularități istorice originale care o diferențiază desigur. Mai târziu, în epoca modernă au fost numiți și aromâni. Vlahii din Bihor sunt considerați și azi de istorici că a fi urmașii populațiilor romanizate din zona Iliriei și Traciei, care au păstrat limba română și anumite tradiții culturale specifice, pastorale și agricole. Vlahii din Bihor în evul mediu timpuriu s-au organizat în comunități mici, bazate pe familie și pe legături de sânge. Tradițiile lor agricole sunt importante, iar obiceiurile legate de sezonul agricol, sărbători și viața de zi cu zi sunt transmise din generație în generație. De asemenea, religia ortodoxă joacă un rol semnificativ în viața comunității vlahilor din Bihorul muntenegrean. Vlahii din Bihor au coabitat de-a lungul timpului cu alte grupuri etnice, precum sârbii și muntenegrenii. Deși anumite tensiuni au existat în istorie, multe comunități au reușit să mențină relații pașnice între ele și să își respecte diversitatea culturală. Astăzi, vlahii din Bihor se confruntă cu provocări legate de păstrarea identității lor culturale într-o lume în continuă schimbare și globalizare. Ei vorbesc acum sârbo-croata locală, cu un vocabular substanțial de cuvinte românești legate de păstorit, alimentație și muncile agricole. În ciuda acestor provocări, vlahii bihoreni continuă să caute modalități de a-și păstra tradițiile și limba specifică provenită din proto-română. Comunitatea de vlahi joacă un rol important în diversitatea culturală a regiunii. Vlahii din Bihorul muntenegrean constituie o parte valoroasă a moștenirii culturale balcanice din păcate ei fiind uitați de autoritățile de la București.
Originea cuvântului Bihor este dificil de lămurit. Toponimul este pierdut în negura istoriei. El are semnificaţii şi sensuri fluide asupra cărora nu există un consens al cercetătorilor. După unele opinii cuvântul ar proveni din slavul „biela hora”, însemnând „muntele alb”. În anii 80, lingvistul clujean George Giuglea, urmat de apoi şi de alţii, susţinea că numele ţinutului ar izvorî din cuvântul bour, sau mai curând din termenul latin bubalus. Impunătorul animal – zimbru – a populat zona montană şi colinară din nord-vestul României până în secolul al XIX-lea. Din latină, substantivul ar fi devenit stră-românescul buăr. Cuvântul s-a păstrat numai în Dacia, nu şi la aromâni. Potrivit acestei etimologii, slavii au preluat numele buăr sau buhăr şi l-au transformat în Bihor. Astfel, de la vechea denumire românească s-ar fi ajuns la cea slavonă, preluată din nou în română în forma Bihor. După Nicolae Iorga originea toponimlui ar trebui căutată evident în limba dacilor. Având în vedere răspândirea acestui toponim în Europa centrală şi de sud-est unde au locuit tracii şi ilirii, arheologul Ioan Crişan crede că acest cuvânt, ca şi cel care denumeşte râul principal al regiunii, îşi are originea în fondul lingvistic indoeuropean şi se referă la un munte cu semnificaţie sacră. (https://www.oradeamea.com/numele-bihorului-etimologie-si-controverse). Din nefericire despre cnezatul Bihorului din Muntenegru, ctitorit de valahi, au scris puțin istoricii români, în special clujeanul Silviu Drgaomir în lucrarea ”Vlahii şi morlacii: studiu din istoria românismului balcanic” apărută la Cluj, în 1924 la Tipografia Bornemisa, precum și în cartea ”Vlahii din nordul peninsulei balcanice in Evul Mediu”, care a văzut lumina tiparului la Editura Academiei, în 1959. În rest tăcere…
Abia după anul 2010, dintr-o curiozitate a similarității toponimului județului Bihor cu regiunea cu același nume din Muntenegru, autoritățile bihorene din România s-au implicat în cercetarea ținutului îndepărtat de la sud de Dunăre care l-a mijlocul secolului XV a căzut în mâinile otomanilor. În 1455, otomanii au cucerit orașul-cetate Bihor. De atunci puterea vlahilor din regiunea Bihor decade fiind înlocuită de cea a slavilor islamizați. Orașul s-a dezvoltat în secolul al XVI-lea ca centru al unui kadiluk (jurisdicție musulmană), cu o garnizoană care deținea opt timari (garnizoane de veterani) în 1530. Cucerirea otomană nu a schimbat structura etnică a zonei care, în secolul al XVI-lea, era locuită doar de creștini, sârbi şi vlahi sârbiţi. Și deși islamizarea populației orașului Bihor a început odată cu stăpânirea otomană, aceasta nu s-a răspândit în afara orașului decât la sfârșitul secolului al XVII-lea.
În ultimii ani, incitat de legătura istorică dintre Bihorul muntenegrean cu Bihorul din România, o plăcută surpriză ne-a venit de la un regizor bihorean – Tudor Chirilă, care a realizat un documentar la fața locului ce a fost postat pe youtube și transmis la TVR. Regizorul cu origini orădene, Tudor Chirilă a realizat un documentar istoric de lung-metraj, care s-a transmis pe TVR în 2014, fiind vizionat de public. A fost finanțat de MAE și DRP. Documentarul a prezentat istoria unui alt Bihor, din Muntenegru, dar şi faptul că în Evul Mediu a fost o ţară pe nume România, în Bosnia. „Toată lumea a aflat din cărţile de istorie despre Bihorul ducelui Menumorut, cu centrul în cetatea Biharea de lângă Oradea de azi, care în debutul secolului X a încercat zadarnic să reziste maghiarilor invadatori ai ducelui Arpad. Dar câţi dintre noi au cunoştinţă că a existat un alt Bihor cu centrul în castelul Bihor, în ţara care poartă numele de Muntenegru? Şi câţi ştiu că în Evul Mediu a fost o ţară pe nume România în Bosnia?”, se arată într-un comunicat transmis la vremea respectivă de redacţia revistei „Familia”. Regizorul sublinia că „cei care au denumit-o aşa au fost cândva prin sec. XII-XIII misterioşii Valahi Negri, descinşi din Nodul Dunării – după cum limpede le arată numele, care au întemeiat acolo propria lor principalitate şi pe care grecii îi numeau mavrovlahi, Sârbo-Croaţii – Morovlaşi, Italienii şi dispăruţii Dalmaţi – morlachi iar Turcii – Kara-Ulagh. În textele în limba latină ale variilor cancelarii medievale apar sub numele Nigri Latini”, se mai arată în comunicat. O echipă TVR a ajuns chiar la ruinele ascunse ale castelului Bihor din Muntenegru, acolo unde mai vieţuiesc încă puţinii lor ultimi descendenţi şi a afişat lucruri incredibile despre trecutul lor istoric. „De peste un deceniu sunt obsedat de existenţa unui al doilea Bihor în Europa”, a spus regizorul Tudor Chirilă, fiul regretatului critic de teatru şi jurnalist, Dumitru Chirilă. „Sunt ani buni în care am căutat finanţare pentru un documentar istoric pe această temă. Finalmente, minunea s-a produs (cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe) şi am pornit cu echipa mea de filmare în căutarea celuilalt Bihor, azi împărţit între Muntenegru şi Serbia. Dar scormonind prin cărţile de istorie, am avut revelaţia unei întregi etnii dispărute, vechi români goniţi de invazii din ţara lor în timpul Marilor Migraţii, care acum multe secole populau masiv Dalmaţia, partea apuseană a Peninsulei Balcanice, înspre Marea Adriatică”, mai preciza Tudor Chirilă. (Claudia Bonchiş, Bihorul din Muntenegru, documentar istoric realizat de regizorul Tudor Chirilă, Adevărul, 25.09.2014). Bihorul valah renaște în ultimii ani în Muntenegru prin întărirea legăturilor dintre această regiune balcanică și județul Bihor din România. Tot în anul 2014, Ansamblu Folcloric Crișana a dansat într-un turneu pentru valahii din Bihorul muntenegran. Din păcate, lipsa finanțărilor din partea CJ Bihor au blocat relațiile incipiente dintre românii din Bihorul din România cu cei din Bihorul din Muntenegru. O pagină de facebook încă activă Bihor Montengro ne amintește de existența unui popor de vlahi dintr-un colț de țară – dintr-o ”gură de rai” pastorală – din Muntenegru de azi. Munca pentru recuperarea etno-culturală și folclorică a valahilor din Bihorul muntenegrean a rămas pe seama unor istorici curajoși și singulari.
