Nici nu s-a uscat bine semnătura pe Hotărârea de Guvern prin care se stabilea contingentul de lucrători străini nou-admiși pe piața forței de muncă de la 25.000 de persoane la 50.000 de muncitori și iată că Ministerul Muncii și Protecției Sociale vine cu o nouă surpriză. De această dată, România vrea să legifereze o dublare a contingentului de lucrători străini, acesta urcând la 100.000 de persoane. Aparent de neînțeles decizia, deoarece conform datelor comunicate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, la sfârșitul lunii august 2021, numărul total de șomeri români era de 256.080 de persoane. Mai mult, în perioada ianuarie-august 2021 numărul total de locuri de muncă vacante era de 264.984. Cu alte cuvinte, avem șomeri și locuri de muncă vacante, iar angajatorii se plâng, pe bună dreptate, că nu găsesc oameni pe care să-i angajeze din România. O explicație, elegantă, o găsim în nota de fundamentare a viitoarei Hotărâri de Guvern: „O dimensiune mai exactă a nevoii de forță de muncă este dată de indicatorul «locuri de muncă vacante declarate în mod repetat de angajatori» din cauză că aceste locuri de muncă vacante nu pot fi ocupate. Motivele sunt diverse, dintre acestea menționăm forța de muncă necorespunzătoare, din punctul de vedere al așteptărilor angajatorilor, la nivel local, calificări/competențe neconforme cu caracteristicile locurilor de muncă, locurile de muncă nu sunt dorite, nefiind în concordanță cu așteptările persoanelor în căutare de loc de muncă (ex: condiții de muncă precare, nesatisfăcătoare, distanță mare față de domiciliu etc)”.
Și totuși, care sunt locurile de muncă pentru care nu mai găsim muncitori străini? Potrivit aceleiași Note de Fundamentare, „principalele domenii de activitate conform clasificării activităților din economia națională pentru care s-au eliberat adeverințe în vederea ocupării locurilor de muncă vacante ce nu au putut fi ocupate deoarece nu a existat forță de muncă disponibilă, în perioada ianuarie-august 2021se prezintă astfel: – lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidenţiale (22.812); restaurante ( 5.324); lucrări de construcții a altor proiecte (3.887); activități ale agențiilor de plasare a forței de muncă ( 2.376); activități de contractare, pe baze temporare, a personalului ( 3.505); transporturi rutiere de mărfuri ( 2.408); lucrări de construcții a drumurilor și autostrăzilor (1.919); hoteluri și alte facilități de cazare similare (1.651); întreținerea și repararea autovehiculelor (1.651); fabricarea pâinii, fabricarea prăjiturilor și a produselor proaspete de patiserie ( 1.282)”. În traducere liberă a clasificărilor din codul CAEN, România caută din străinătate muncitori necalificați la demolarea clădirilor, căptuşeli, zidărie, plăci mozaic, faianță, gresie, parchet; muncitori necalificați la spargerea și tăierea materialelor de construcții; manipulant de mărfuri; ajutor bucătar; fierar betonist; lucrător bucătărie (spălător de vase mari); zidar rosar-tencuitor; dulgher.Aceasta este oferta României pentru forță de muncă din străinătate.
Nu este de mirare și ce se întâmplă este doar rodul politicilor aplicate pe piața muncii. Acea reconversie profesională, încurajarea mobilității forței de muncă, facilități fiscale, toate rămân încă la faza de proiect. Ne miră? În niciun caz. Practic, celor fără loc de muncă li s-a oferit un singur stimulent palpabil, și anume ajutorul social, și nu este vina beneficiarilor. Ei au devenit captivi, parcă intenționat, acestui sistem.
Așa cum mai scriam, ajutorul social în prea multe cazuri reprezintă un mijloc facil de a câștiga voturi. Sunt folosiți. Nu votezi ce trebuie, ești tăiat de la „ajutorul social”. Se aruncă pe apa sâmbetei colosale sume de bani numai și numai pentru a avea o viață tihnită. Oare tihnită? Este și normal atât timp cât cu banii primiți ușor de la stat să nu mai fie nevoie să deschidă poarta gospodăriei pentru a se angaja. Nu are rost să mai spunem că până și aceste ajutoare sociale, acordate cu prea mare dărnicie, sunt în multe cazuri ilegale. Nu exagerez, deoarece alocarea ajutoarelor este condiționată de prestarea de muncă în folosul comunității. Nu am văzut așa ceva în mediul rural și nu numai. Primarii nu au nevoie de șanțuri pentru canalizare sau pentru întreținerea de drumuri, șosele, poduri, baraje, pentru tencuirea școlilor etc? Se pare că nu, și dacă au în vedere aceste domenii, atunci, iată, sunt salvați de… muncitorii străini.
