Virusul omoară, dar nu prin incendiere

Tragedia de la Piatra Neamț îmi readuce aminte de intervenția unui coleg din Consiliul Economic și Social când era dezbătută problema creșterii alocațiilor bugetare în sectorul de apărare.

„Dacă nu creștem masiv cheltuielile pentru sănătate și educație, nu avem de ce să ne apărăm”, a afirmat acesta. Din păcate, avea dreptate. Ne distrugem singuri fără intervenții externe și nu prea avem cu ce să ne apărăm, decât prin discursuri politice fără substanță, absolut jenante.

Bastioanele apărării, spitalele, nu mai fac față. Ce s-a întâmplat la maternitatea Giulești din București, la Colectiv, la Piatra Neamț etc, nu se încadrează în categoria accidente.

Sunt consecințe ale gestiunii dezastruoase a sistemului sanitar, șubrezit de la an la an și care acum ar trebui încadrat în categoria de risc maxim.

Pe patul de suferință, medicul de la terapie intensivă, incendiat și el, a spus esențialul dureros: „Am încercat să salvez ce se mai putea salva”. Aceasta chiar cu riscul de a-și pierde viața. Cu siguranță, sacrificiul său nu se află în fișa postului, lucru valabil pentru toate cadrele medicale aflate în linia întâi.

Oamenii nu au murit din cauza Covid-ului. Nu virusul a incendiat o secție de terapie intensivă, deși modul de acțiune al acestuia pare similar celui manifestat asupra organismului uman. Adică a atacat partea cancerizată a sistemului medical actual.

Medicii nu au nicio vină și nu au dorit să devină eroi astfel. Ei sunt pe frontul epidemiei unde riscul de a fi incendiaţi nu era, teoretic, prevăzut. Oare nu era prevăzut? Întreaga clasă politică nu se simte vinovată?

Actualul ministru al sănătății a recunoscut. Ceea ce se întâmplă acum este rezultatul a 30 de ani de reforme eșuate în sistemul de sănătate. Rapoartele anuale privind acest sistem au fost doar răsfoite, dacă au fost răsfoite. Altfel nu se explică de ce au ajuns în acest punct.

„Lipsa resurselor financiare și provocările demografice pun în pericol sustenabilitatea sistemului de sănătate. România cheltuiește mai puțin pentru sănătate decât orice altă țară din Uniunea Europeană. Creșterea cheltuielilor pentru sănătate, dacă fondurile sunt utilizate în mod eficient, ar putea îmbunătăți accesul la asistență medicală eficientă și furnizată la timp, ceea ce, la rândul său, ar putea reduce mortalitatea prin cauze tratabile”, se menționează într-un recent raport al Comisiei Europene.

Nici gestionarea acestui sector strategic al României nu a fost un subiect ocolit de Comisia Europeană.

„Sistemul de sănătate din România se confruntă, de asemenea, cu probleme la nivel de guvernanță. Nu există o evaluare sistematică a performanței, iar transparența, în general, lipsește. Au avut loc schimbări frecvente la nivel de conducere, numărul miniștrilor sănătății, în ultimul deceniu, fiind de 15 (16 n.n.), precum și schimbări frecvente la nivelul conducerii Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Acest lucru afectează stabilitatea, coordonarea și progresul reformelor”, mai menționează Raportul C.E.

Așa am ajuns să avem spitale care ucid sau pot ucide oameni. Panoul „Spital în curs de acreditare” se regăsește peste tot în țară la fel ca „bulina roșie” de pe imobile. În loc de măsuri de modernizare, se efectuează operațiuni de zugrăvire interioare și exterioare. Avem spitale unde infecțiile nosocomiale se simt ca acasă, ucigând oameni care aveau o șansă la viață. A se vedea cazul Colectiv. Acum plângem morții, victime ale nepăsării și incompetenței.

Din păcate, cazul Piatra Neamț demonstrează că virusul Covid omoară, dar nu prin incendiere. Așteptăm ca întreaga clasă politică să realizeze acest lucru și să-și recunoască vina și să ia măsuri să consolideze și să modernizeze ce mai poate fi salvat. Restul este doar un subiect amar de campanie electorală.